o limbă de soare linge asfaltul
încet, norii își urmează destinul
orizontul pare c-a băut biter
este havai printre frunze albastrul
fierbe și raiul în ultimul ungher
în umbre de fosfor luminile pier
este purpuriu de fierbinte cerul
tălpile pantofilor mi se topesc
pielea îmi arde, lumina zglobie
luminile ochilor se contopesc
aura udă, atâta vipie
fruntea în riduri, picuri mă năpădesc
Și nu contează nimic, e o ie.
© Daniel Petrică
Montana 22 Iul. 2019
