octombrie, văduvă tânără descheindu-şi cerga de ploi a scăpat din zăgazuri izbindu-mă… cu braţele slabe, descărnate de frunze, mă încleştez de coama de murg a vântului…cerul se clatinăşi-n ochiul înceţoşat vânătorulîşi pierdeşoimul… mă las în genunchi, parcă picioarele-mi se scurg în două firave ape…înfrigurato descopărcum o lăsase Dumnezeu,goală, când îi murise omul… i se-mpliniseră