Dintre toate femeile cu care m-am iubit,
cel mai mult mi-au plăcut amazoanele!...
când încălecau pe Phallusul meu zărghit,
parcă năvăleau peste mine trupe - otomanele!
Lelia - cea mai grozavă amazoană, când călărea,
pe Phallus, ca George Sand, romane a scris
eu eram grăjdarul pe năravașul Phallus în mână-l ținea,
s-o poarte pe războinica Lelia - în Paradis!
Și călărea nebunește războinica mea!
înfricășătoare era când în lupta cea mare,
pe armăsarul Phallus,... o pasăre de pradă părea,
și armăsarul încordat se ridica mai sus și mai tare!
Și eu priveam înfricoșat la călăreața mea...
când călărea părea trannsfigurată de-o magică forță,
în momentul de luptă aprigă - cu Phallus un tot se făcea!
și totul în mine se aprindea - luminat de magica ei torță.
Și deoadată armăsarul plin de spume mort se surpa,
Lelia ofta îndelung în acele momente culme!
și mult timp să-l învie cu labia ei fierbinte îl palpa!
armăsarul, epuizat, murea înecat în spasme și spume...
Autor: Vasile Anton Ieșeanu, Marți , 14 iunie 2022, Iași