(Să ne mai jucăm, zic!)Ascute soarta gura coasei,în genunchi pe ilău.Mărunţeşte, scandând ritmat cu ciocanulnumele tău, pe silabe de gând... Scoate apoi de la brâu o cute, din teaca murată cu apă de râu, cumpărată de la tarabeşi pe lama zimţatăo conduce, arcuş închinatpe jumătate de cruce…Nu-i mult pân’ se-ncheie calvarul! Ceru-i pârjol, fără urme de nori.Mândra îşi intră în rolcu un coş de