Maria Babiac și Vasile Anton la cununia civilă: pictură de Ligia Maria Pascal, nepoata noastră, acum studentă la Psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj Napoca.
Miercuri, 3 august 2022, Maria Anton, zisă de mine Maricica, zisă de nepoatele Ligia și Luna - Mia împlinește vârsta de 70 de ani. O sărbătorim azi, duminică 30 iulie 2022, aici la Vânătorul, ocazie cu care îi urez: La mulți ani draga mea și multă sănătate! Unii fizicieni cuantici susțin că doar privind înapoi vedem adevărata realitate a lucrurilor din urmă. Maria, zisă Mia s-a născut în data de 3 august 1952, comuna Strunga, județul Iași, al doilea copil al familei Babiac Ion și Babiac Agripina, după Gheorghe, primul - băiat, o familie de țărani din comuna Strunga , satul Strunga cu ape balneare cunoscute în acea perioadă drept băile Strunga” cu pădure, nu ca „sahara” de la Spineni, cum a numit doamna mea satul meu natal. Pe bună dreptate Maria Mia a numit satul Spineni - sahara; când bătea vântul satul devenea o adevărată furtună de colb. Colbul drumului ridicat și vânturat peste tot, intra chiar și-n case și-n oalele de la bucătărie. Maria, zisă Maricica de mine Mia de nepoate a fost prima fată din șirul de patru surori, care au urmat după ea: Lucica, Ana, Liliana. Cred că mama Agripina a născut-o noaptea că ea a fost și a rămas o nocturnă. Era născută leoiacă și după cum se știe leoaicele ies noaptea la vânătoare. Pe mine, spre exemplu m-a vânat într-o noapte de septembrie în 1971 când m-am dus s-o invit la balul de sâmbătă seara. De fapt eu plecasem la vânătoare, dar am ajuns din vânător, vânat! Ea leoaică, eu rac. Dar cum o leoiacă să vâneze un rac? Simplu:îl prinde pe rac de clește. Ea venise în acel an de grație 1971, repartizată, după ce terminase liceul agricol, contabilă la CAP Spineni. Și uite la ce a fost bun comunismul; să ne întâlnim și să refacem androginul primordial. Oare a fost întâmplătoare întâlnirea noastră?... Dacă nu ar fi fost comunimsul nu ne-am fi întâlnit? Ba, eu cred că am fost predestinați să ne intersectăm viețile. Am multe argumente să cred în predestinarea întâlnirii noastre , dar m-aș lungi prea mult. Le voi expune în cartea mea Conștiință și Supraconșțiință. De fapt le-am și descris în Balada iubirii - Despre sufletul pereche, cărți nepublicate încă. Există sau nu există predestinare în relația de cuplu? Eu cred că există, e un princpiu cuantic acela al atracție polare – asemănarea în oglindă. E vorba de atracția contrariilor, un fel de simetrie antinomică, a protonului cu electronul.Cine a fost protonul , cine electronul, nu știu ,dar cert am format amândoi elementul fundamental al universului – atomul de hidrogen. Dar oare ne-am asemănat în oglindă? Cred că din multe puncte de vedere , dar mai cu seamă psihomental și moral ne asemănăm. Și din din punct de vedere zodiacal suntem la poli opuși. Cum să împaci din punct de vedere zodiacal o zodie de foc cu una de apă? Ea leoiacă , eu rac. Ei bine, se spune că apa stinge focul. Dar focul se aprindea mereu… și mereu… și mereu… la prima scânteie. Și câtă apă am risipit să sting focul leoacei… După revoluție n-am mai avut apă așa că, revenind pe plaiurile natale, am plantat viță de vie și am trecut pe vin. Și trecând eu pe vin am abuzat de carne și de vin și unul din rinichi, anume rincihiul meu stâng a fost invadat de celule criminale numite de medici celule canceroase. Maria-Mia are rinichi polichistici o boală ereditară. Și insista în acele vremuri dacă va fi să ajungă la dializă să-i donez un rinichi sănătos de-al meu sănătos. Eu îi răspundeam în glumă , cum să-ți dau un rinichi…dacă nu mai pot face dragoste! Ce mesaj premonitoriu! La scurtă vreme am fost depistat cu tumoare pe rinichiul stâng, scos prin operație chirurgicală ca focarul cancerului , sau cum spune guru indian Sandguru, bandele de celule criminale să nu invadeze organele învecinate .Atunci, pe masa de operație am fost la un pas de fericirea supremă, adică era gta să trec în lumea de dincolo a celor drepți , pentru că am sângerat abundent pe masa de operație și toți de-afară credeau că voi fi dus la morgă. Noroc că medicii aveau pregătite câteva pungi cu sânge B3 și astfel am fost salvat, parcă de o mână invizibilă.Mai târziu, Maria, zisă de mine Maricica și de nepoate Mia mi-a zis: Ai văzut dacă nu ai vrut să-mi donezi mie rinichiul, acum l-ai aruncat la gunoi.Glumesc! Nu eram compatibili: tu cu grupa sanguină B3, eu cu grupa sanguină 0. Dar oare nu se poate interpreta că, refuzând să-i donez un rinichi, mâna invizibilă a făcut în așa fel încât să-l arunc la gunoi? Coincidență sau programare fatalistă?! E de analizat! Evident, cauza principală a fost abuzul de carne roșie și vin roșu. Și cum să nu fac abuz după înfometarea comunistă din deceniul negru ceaușist 1980 – 1989! În fiecare an făceam câte 2000 de litri de vin din care vindeam foarte puțin și abuzam de vinul meu aromat, în principal din căpșunică și alte soiuri țărănești, ca de pildă văratică, coarnă, pe care le lăsam să se coacă bine și care confereau vinului calități aproape ca a vinurilor nobile. Cum să nu mă tenteze asemenea bunătăți ca vinul fabricat de mine un adevărat nectar, bătura zeilor, spuneau greci. Cine nu ar vrea să se simtă zeu, pentru câteva ore, pentrecând într-o veselă beție! A fost destul să alimenteze o celulă canceroasă ( biologii susțin că toți le avem) cu supraenergie generată de abuzul de vin și carne roșție .Imediat celula canceroasă s-a trezit la viață și a format bande de celule criminale în rinichiul meu stâng cuprinzându-i tot corpul. Norocul meu că am descoperit la timpt printr-o fericită întâmplare și medicii mi-au extirpat caverna unde se mascaseră Ali Baba și cei 40 de hoți, criminali – celule canceroase care se alimentau cu supraenergia cu care fără să știu îi alimentam cu vinul roșu și carnea roșie. Maria, zisă Mia, zice că s-a îndrăgostit de mintea mea. S-a iluzionat probabil, iluzie indusă petru faptul că citeam mult. Îmi plăceau cărțile enorm; toată viața le-am devorat. Un fel de adicție pentru cărți cum de pildă fac unii pentru păcănele și alții pentru drog și alcool Mă exprimam din cărți și ea s-a iluzionat că-s inteligent. Dar acum mă întreb care minte e mai intelgentă? Mintea teoretică, plină de idei sau mintea pragmatică, plină de soluții practice?!... Eu rac, pe uscat, sunt de fapt un șoarece de bibliotecă. Ea leoaica mea citea și ea mult. Încă din acele vremuri aveam o mică bibliotecă. După ce ne-am căsătorit eram în concurență la citit, dar ea mă depășea cu mult. Apoi s-a lăsat treptat de citit, eu am continuat și am devenit cum ziea Ligia, nepoata noastră, când era mică că sunt „filozoful familei”, adică un fel de înțelept acum la bătrânețe. La început Maricica era adorabilă, îmi scotea chiar și coșurile de pe nas, dar mai apoi când eu m-am obrăznicit, adorabila s-a transformat în leoiacă. S-a lăsat treptat de citit și s-a apucat de tenis. Acum joacă tenis cu Simona Halep, se uită la filme turcești, joacă alba- neagra pe laptop cu niște cuburi pe care le vânează noapte de noapte. Eu dorm și ea pierde nopțile. Din punct de vedere pragmatic trebuie să recunosc, dacă nu am fost o nulitate, am fost un ageamiu.Cu adevărat pragmatică a fost ea. Pragmatismul ei ne-a salvat de la multe eșecuri. Am fi fost niște bieți eșuați în această lume a tenațiilor multiple mai cu seamă după haosul statal postrevoluționar. Eu teoritician cu capul în nori , ea o pragmatică cu pcioarele înfipte în pământ. Pragmatismul ei a fost salvator pentru mine și familie - adică adevărul mai presus de orice oportunism și iluzonism ne-a fost salvarea. Maria , zisă Mia are câteva principii morale de la care nu s-a abătut toată viața; deosebit de corectă în relațiile de serviciu, realistă, lipsită de invidie și de lăcomie, altruistă pînă la sacrificul de sine, a făcut mult bine și a evitat să facă rău cuiva doar din plăcerea aceea sadică pe care am întâlnit-o și eu la mulți români. Cred că există o corelație între standardul moral și destin. Multe întâmplări ne-au pus la limita viețuirii, iar întoarcerea pe meleagurile natale recte la Iași după ce am colindat prin toată țara: Caransebeș, Vânju Mare, Caracal, a fost o viețuire pe muchie de cuțit: serviciul, familia, casa. Și în pofida existenței noastre pe muchie de cuțit parcă o mână invizibilă le-a aranjat pe toate ca un misterios miracol. și ne-a salvat să nu eșuăm lamentabil, ca mulți români care nu au putut face față crizei schimbării politice, economice și sociale. Există oare o legătură nevăzută o legătură cuantică între standardul moral și destinul fast sau nefast? Eu cred că există, căci numai astfel pot să-mi explic misterul alinierii noastre la un deznodământ norocos, aș zice fericit. M-am alăturat acestui standard moral înalt pentru mine și în pofida focului leoaicei pe care îl aprindea merea și mereu cu o simplă scânteie , am cooperat pentru binele familiei noastre. Din toate punctele de vedere, cred că adevăratul stâlp a familiei a fost și a rămas Maria-Mia căreia îi spun acum în secret că nu am încetat s-o iubesc, s-o protejez, să-i confer acum o stare psihică cât de cât plăcută spre a putea trece cu bine peste dependența ei de dializă. Draga mea îți urez din toată inima La mulți ani și sănătate și să plecăm amâdoi deodată în lumea de dincolo! Pragmatimsul nu înseamnă doar a înțelege realitatea și a găsi soluția corectă sau a lua decizii practice înțelepte, ci și aa prevedea viitorul. Pe cale de consecință cunoscând realist limtele biologice umane, tot ea, pragmatica Maria, zisă Maricica, zisă Mia, a cumpărat loc de veci la cimitirul „Buna Vestire”, unde ne-am construit garsoniera pentru eternitate.Azi îi aduc doamnei mele acest omagiu binemeritat. Încă odată Maricica, la mulți ani și multă sănătate… până la moarte!
Autor: Vasile Anton Ieșeanu, 3 August 2022,Iași