Când renunți la tine pentru a-i ajuta întotdeauna pe alții, asta nu este iubire. Știi de ce? Pentru că dacă renunți în permanență la ce ai tu nevoie și îi pui pe alții pe primul plan, asta înseamnă că nu te iubești tu. Și dacă nu te iubești pe tine, cum ai putea să-i iubești pe alții? De unde știi ce înseamnă iubirea dacă iubirea față de tine înseamnă a renunța în permanență la ce ai nevoie, la tine și la viața ta?

„Mie mi-e bine când ți-e ție bine”, am auzit deseori spunându-se, și încă cu multă mândrie. Să ajungi să te mulțumești cu a le face bine doar altora, să te convingi pe tine că binele pentru tine înseamnă binele altora, că bucuria ta este bucuria altora, să consideri că asta este cea mai mare realizare a vieții tale și să nu-ți dai seama ce spui, arată că ești foarte departe de tine, de sufletul tău, de nevoile pe care le ai pentru a te dezvolta sănătos. 

Imaginează-ți că ai nevoie de o pereche de ghete îmblănite de iarnă; este zăpadă, iar cele vechi s-au rupt și nu mai ai cu ce să ieși să umbli prin zăpadă decât dacă te vei uda la picioare. Dar apoi vine cineva la tine și îți spune că nu are cu ce să cumpere copilului său ghetuțe. Și tu ce faci? Renunți la a-ți cumpăra ție ghetele de care ai nevoie pentru a merge la serviciu (repet, nu este a doua pereche, ci ar fi singura pereche și ai nevoie de ea pentru a trece prin iarnă), și dai banii pentru ca altcineva să cumpere copilului său ghetuțe? Iar tu vei rămâne cu ghetele tale vechi, rupte, te vei duce la un second hand și îți vei cumpăra încălțăminte deja purtată de alții (că nu mai ai bani pentru altele noi), și vei spune celorlalți cât de fericit(ă) ești că banii tăi au ajutat pe altcineva? Serios? Nu vezi nimic greșit în raționamentul tău?

Nu este problema ta că persoana aceea nu a găsit soluția de a-i cumpăra copilului său ghetuțe. Știa dinainte care erau nevoile lui, dar a amânat, a folosit banii pentru altceva. Copilul nu a fost o prioritate, dar tu trebuie să faci problema lor o prioritate pentru viața ta? 

Ești în situația în care riști să ai probleme de sănătate că nu ai cu ce să te încalți, dar tu te mândrești și spui celorlalți cât de bine ți-e ție că ai dat altcuiva ceea ce ți se cuvenea ție? Și mai consideri că asta e facere de bine? Pentru cine? Pentru altcineva? Că pentru tine văd că nu faci nimic. Tu te mulțumești să te bucuri doar de bucuria altora, doamne ferește să ți-o creezi pe a ta! Nu meriți, doar asta ți s-a spus de către cei care au susținut că te iubesc, nu? Ți-ai repetat de atâtea ori că ție ți-e bine doar când altora le este bine încât ai ajuns să fii convins(ă) că dacă faci ceva pentru tine, ești egoist. Cum să îți iei tu ce ai nevoie în timp ce alții nu se descurcă și au mai mare și mai multă nevoie de ce ai tu? Tu tre' să fii pe ultimul loc, doar asta ți s-a spus, nu? Altfel ai fi lacom(ă), n-ai avea frică de Dumnezeu, nu? 

Dar cei care veșnic primesc de la tine cum sunt? Deci dacă tu ai, ești egoist, dar dacă ei au la ce ai renunțat tu, este binecuvântare? Deci să-ți iei tu ghetele de care ai nevoie este egoism, dar să dai banii ca altcineva să-și ia este bunătate? Tu pe ce lume trăiești? Păi dacă așa faci de fiecare dată, nu te mira că atragi în viața ta doar oameni care știu că le dai tot ce vor, de ce să se mai chinuie ei să găsească soluții când tu ești fraierul perfect? 

Același lucru se aplică în orice situație, indiferent câți oameni care consideră că a renunța la sine este pe placul lui Dumnezeu vor comenta acum. 

A renunța în permanență la tine pentru binele celorlalți nu este nici înțelepciune, nici bunătate. O fi față de alții (așa crezi tu!), dar față de tine nu. Cum poți să crezi că a renunța într-una la tine, la ce vrei, la ce ai nevoie, este un act de bunătate față de tine? Prin asta tu arăți tuturor că tu nu meriți nimic, că locul tău este undeva la coadă, și îi inviți pe toți cei cărora le este lene să găsească soluții să vină să-ți ia și haina de pe tine. Și te mai miri că atragi în viața ta doar oameni care vor în permanență ceva de la tine? 

Când tu nu știi să impui limite, atragi oameni care au doar de câștigat din lipsa ta de respect față de tine.

Să ne înțelegem, aici nu spun să nu ajuți pe altcineva, ci spun că nu poți ajuta atât timp cât tu vei rămâne desculț, dezbrăcat, singur(ă) și nefericit(ă). Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, nu sunt răspunzătoare că nu citești cu atenție ce am de spus.

Cea mai mare problemă la cei care renunță la ei pentru a-i ajuta pe ceilalți este că ei nu fac asta din iubire față de ceilalți, ci din dispreț față de sine. Doar un om care se disprețuiește profund poate să renunțe la ce are nevoie și să dea totul celor care și-au făcut un obicei din a cere și a nu mai încerca să găsească singuri soluții. 

Hai să te întreb ceva: și dacă dai celorlalți ce ai, îi ajuți să își rezolve problemele? Sau vei crea o dependență și îți vei spune că oamenii te iubesc pentru că au nevoie de tine? Cât timp te vei mai minți? Tu cum de știi să te descurci? 

Omule, când vei face și pentru tine ceea ce faci pentru alții? Sau aștepți ca ceilalți să facă pentru tine ceea ce faci tu și ești dezamăgit(ă)?

Ai dreptul să faci pentru tine ceea ce faci pentru alții. Cine să facă pentru tine dacă nu tu? Fiecare trebuie să se descurce, să învețe să își rezolve problemele. Altfel vei atrage oameni care vor aștepta ca tu să le rezolvi problemele, și-ți vor bate și obrazul dacă nu o vei face. 

Când renunți la tine pentru a-i ajuta întotdeauna pe alții, asta nu este iubire. Știi de ce? Pentru că dacă renunți în permanență la ce ai tu nevoie și îi pui pe alții pe primul plan, asta înseamnă că nu te iubești tu. Și dacă nu te iubești pe tine, cum ai putea să-i iubești pe alții? De unde știi ce înseamnă iubirea dacă iubirea față de tine înseamnă a renunța în permanență la ce ai nevoie, la tine și la viața ta?

Tu ești prioritatea ta. Dacă tu nu te ajuți, nimeni nu o va face. Știi de ce? Pentru că doar tu știi ce ai nevoie.

A face din tine o prioritate este Iubire de sine. Doar când te iubești pe tine îi poți ajuta pe oameni. Până atunci... ajuți pentru că te urăști și te disprețuiești. 

Binețe, Om înțelept!