Ceea ce părea stabilit în lume după 1990 este tot mai evident pus în mișcare. Convingerea dezordinii a și dominat în deceniul anterior. La noi, un coleg avizat argumenta că s-a intrat în „secolul Asiei”. Un fost ambasador al României punea recent în relief, de pildă, afirmarea energică a Vietnamului. Aș face încă un pas – dincoace și de ceea ce deja administrația Barack Obama numea „mutarea centrului lumii la Pacific” – spunând (împreună cu Theo Sommer, China first. Auf dem Weg ins chinesische Jahrhundert, C. H. Beck, München, 2019) că după „secolul american”, care a fost integral cel anterior, s-a trecut în „secolul chinez”. Implicațiile sunt vaste. Am adus discuția asupra ordinii lumii în urmă cu câțiva ani (A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, 2017) sub patru teze: sensul istoriei în zilele noastre rezultă din interacțiunea sistem...