Căci doliul este întotdeauna strălucitor; îi înfrumusețează pe cei care îl poartă și îi scoate în față, acoperindu-i cu umbre, așa cum face noaptea cu stelele.
Vrăjită de titlu și copertă, am pornit lectura așteptându-mă la o poveste plină de inocență și drăgălășenie. Tot ce știam e că urmează să citesc povestea unei fetițe care se îndrăgostește de un papagal, idee ce mergea perfect cu inocența și drăgălășenia pe care le așteptam eu. Ei bine, nici că puteam să greșesc mai mult!
Facem cunoștință cu o tânără de 9 ani al cărei nume nu îl cunoaștem (dar facem cunoștință...) și care s-a născut într-o familie asupra căreia domnește o tristețe continuă. Părinții tinerei au pierdut un fiu, pe Sașa, nu cu mult timp după nașterea acestuia, iar de atunci mama este cufundată într-un doliu care nu pare să o mai părăsească, tatăl este mai mult plecat, iar fericirea...