În mândra Românie ce astăzi emulează,
Mai stă în fruntea țării o gâză cu fofează,
Un neamț penal, rapace, cu case, multe vile
Și camere luxoase și gânduri imobile...
Dar tatăl sfânt din ceruri, veghează, rabdă, tace
Și-mparte cu dobândă răsplăți la dobitoace –
Le dă un junghi pe viață, în ocnă la răcoare
Să răcorească mintea așa distrugătoare!...
Facil e-n viața asta să fii un scaraoschi
Un corifeu, nelegii, un inamic al păcii,
Nu trebuie nici minte, îți trebuie doar cap
Precum îl au berbecii, ce chiar și ziduri sparg –
E mintea lor obtuză și plată precum apa,
În Peștera muierii cu secera și groapa,
Căci numai spre pieire ne duc Illuminatii,
Masonii, fanfaronii și alte aberații...
Toți sunt fiii satanei, conduși de antihrist
Mi-e milă de săracul Soros, ce-i la dentist
Îi e căscată gura în rictus și-n grimasă,
Văzând nereușita de-a ne ucide-n masă -
Nimicul, non-valoarea, o scamă n-a creat
În viața parazită care l-a suportat,
Suportă multe Domnul și fiul său Iisus
Dar i-a ajuns, răgazul, tâmpitu-i la apus,
La crunta judecată va fi neantizat...
Precum un pârț de muscă, de mare inhalat...
O Doamne Sfânt și Mare dreptatea ta e justă
Îți mulțumesc că-n viață mi-ai dat perechea-n fustă
E-așa fermecătoare în roșu purpuriu
Hlamida-i argintie îi bate-n azuriu
Iar părul, ca și Corbul Vintilă, scriitor,
Ce-a scris prefigurând Mărețul viitor .
Minunea ta e-o oază, un Evrika total
Și entuziasmează, norodul Mondial,
Mărețele popoare în națiuni Unite,
La raiul pământesc, să fie hărăzite.
De-aceea un omagiu minuscul ca și mine,
Vreau să-mi exprim acuma, m-ai îngrijit, mi-e bine,
Eu nu știu ce-aș mai spune, fac postul de tăcere,
Și-ți mulțumesc din suflet de Sfânta mângâiere!
Tu creator a toate și-n toate care sunt
Fractalice structuri create-n Univers,
În multidimensionalul, creat prin jurământ,
Viteza infinită, i-a minții vajnic vers,
Infinitezimalul cu mii civilizații, se bucură de gândul,
Ce circulă-n ovații, prin ceruri infinite, planete, electroni,
Plenar circulă-n șoapte sub formă de eoni,
Nimicul, nimicește-l, dă-i meritul, avântul,
De-a merge în prostie, unde-o gândi cu gândul,
În hăuri de prăpăstii, în negre găuri dense,
C-atâția ani de-a rândul, ne-a mazilit Pământul
Și-n marea-i agonie, se scarpină-ntre pense!!!...
Ing. Nelu Preda