”Urmează o schimbare cum nu a mai fost în ultimii o suta de ani, iar noi vom conduce împreună această schimbare”, Xi Jinping, către Vladimir Putin

Președintele Xi Jinping a revenit la Beijing, după vizita de trei zile la Moscova, unde a semnat mai multe acorduri care întăresc ”parteneriatul fără limite” stabilit în urmă cu un an, cu câteva zile înainte ca Rusia să invadeze Ucraina. Poate că cel mai important schimb de replici dintre Xi Jinping și Vladimir Putin a a fost regizat chiar la plecarea liderului chinez, pe treptele Kremlinului. Xi: ”Urmează o schimbare cum nu a mai fost în ultimii o suta de ani, iar noi vom conduce împreună această schimbare”. Putin: ”Sunt de acord”.

Vizita lui Xi la Moscova nu a adus vreo schimbare cu adevărat importantă în ce privește războiul din Ucraina. Mulți analiști spun că schimbarea notabilă s-a produs la Kiev: surprinzător, președintele Volodimir Zelenski dorește să aibă o discuție cu președintele Chinei, chiar dacă Statele Unite și aliații vestici au respins planul de pace propus de Beijing în urmă cu o lună.

Însă nu războiul din Ucraina a fost elementul cel mai important al vizitei lui Xi la Moscova. Acest război este în centrul atenției la Washington și în țările aliate din Europa de Est. Privind din perspectiva vest-europeană, a nucleului UE, având în vedere reacția inițială a puterilor europene, ritmul în care s-au mobilizat ulterior și presiunile puse de Statele Unite asupra lor, acest război pare a fi o modalitate de distragere a atenției de la evoluțiile extrem de importante legate de China.

Vizita lui Xi la Moscova trebuie analizată plecând de la dorința de a schimba ordinea mondială exprimată de cei doi lideri. Vor putea realiza asta? Au puterea necesară și aliați suficient de puternici?

Categoric nu, spune profesorul american Edward N. Luttwak, care expune niște vulnerabilități mai puțin observate ale Beijingului în raport cu Vestul și consideră că vizita lui Xi Jinping la Moscova a fost doar o modalitate de salvare a aparențelor, după un șir de surprize neplăcute pe care China le-a avut în „parteneriatul fără limite” cu Rusia.

”După ce Rusia a lansat invazia în Ucraina, lacheii europeni ai Chinei au spus că Beijingul, poate chiar Xi Jinping insuși, este cheia încheierii războiului. Adevărul este cu totul altul: în cele 13 luni care au urmat, rolul Chinei a fost doar puțin mai mare decât cel al Muntenegrului, unde au fugit din calea războiului un număr de ruși bogați, sau decât rolul Serbiei, care rămâne singurul aliat adevărat al Rusiei în Europa.

Prin urmare, vizita lui Xi Jinping la Moscova este o modalitate de salvare a aparențelor la Beijing și nu are legătură cu încheierea războiului din Ucraina. Dacă Xi va reuși să transforme această vizită într-o mediere de succes nu neapărat pentru pace, ci măcar pentru o încetare a focului, atunci va obține o mare victorie diplomatică la nivel mondial.

Primul motiv pentru care Beijingul și-a declarat neutralitatea în războiul din Ucraina este că președintele Xi a fost luat prin surprindere, cu tot parteneriatul „fără limite” despre care a spus că este între Rusia și China, cu doar trei săptămâni înainte de invazia rusă. Nu Putin a fost de vină pentru asta; cu siguranță că Putin nu a vrut să-l înșele pe Xi Jinping. Mai degrabă, Putin a fost cel care s-a înșelat, din cauza șefilor serviciilor sale de informații care au spus că Kievul va cădea foarte repede și că Ucraina se va preda. Poate că aceste lucruri par niște nebunii când le privim retrospectiv, însă nu a fost așa – au fost niște nebunii în care a crezut și Washingtonul, unde șefii CIA l-au avertizat pe Joe Biden să-l evacueze imediat pe Zelenski.

Pentru China, neputința Rusiei de a cuceri repede Ucraina a fost doar începutul unei serii de surprize neplăcute. Prima a fost transformarea peste noapte a NATO dintr-un pact expirat al Războiului Rece într-o alianță care se extinde în forță. Finlanda si Suedia au trimis arme în Ucraina înainte de a-și depune candidatura la NATO, iar Japonia a trimis ajutoare financiare de parcă ar fi fost stat membru NATO. Beijingul s-a văzut nevoit să recalculeze repede echilibrul de putere dintre China și SUA. Acest lucru a fost cu atât mai urgent cu cat guvernele Germaniei, Marii Britanii, Franței și Italiei au promis că vor trimite nave de război în Marea Chinei de Sud. Propagandiștii chinezi care au ridiculizat această diplomație a navelor de război poate că au uitat de submarinele nucleare de atac ale Franței și Marii Britanii care urmează să însoțească aceste nave europene. Însă este sigur că marina militară chineză nu a trecut cu vederea acest lucru.

Următoarea surpriză neplăcută pentru China a venit din partea G7. În loc să ezite și să se gândească la propriile lor interese comerciale, țările G7 au căzut imediat de acord să impună sancțiuni economice Rusiei. La Beijing a fost evident că Rusia nu va suferi foarte mult de pe urma acestor sancțiuni, pentru că Rusia este autosuficientă atât în ce privește energia, cât și alimentele. Însă poziția Chinei este mult mai fragilă: este cel mai mare importator mondial de hrană pentru animale și de alimente de origine animală pentru oameni. Și este și cel mai mare importator de petrol și de gaze naturale.

Este adevărat că cererea de petrol și gaze, de energie, ar scădea foarte mult dacă ar fi să încreapă un război in Taiwan și dacă ar fi impuse sancțiuni împotriva Chinei. China nu ar mai putea să exporte produsele sale, iar asta ar însemna o reducere a consumului industrial de energie. Însă cei 1,4 miliarde de chinezi vor avea nevoie de alimente, iar pentru a-i hrăni China importă 130 de milioane de tone de alimente de origine animală și hrană pentru animale, inclusiv 95 de milioane de tone de boabe de soia. Dacă G7 ar impune sancțiuni, navele care transportă ceste produse spre China s-ar opri. Navele nu ar mai porni spre China din porturile la Pacific al SUA și Canadei (mari producători de soia și grâu), ci ar pleca din Argentina și Brazilia, celelalte două mari surse pentru importurile chineze de alimente. În condiții de război, ar fi foarte simplu ca tranzitul navelor către China să fie oprit în Oceanul Atlantic, în Oceanul Indian sau în strâmtoarea Malacca.

Poate că scenariul de mai sus este puțin probabil, însă Xi știe care sunt punctele slabe ale Chinei. Cu două zile înainte de vizita sa la Moscova, Xi a semnat un decret urgent axat strict pe securitatea alimentară. Decretul începe cu un vechi slogan: ”Trebuie să asigurăm în orice moment bolul cu orez al fiecărui chinez, iar acel bol trebuie să fie plin cu cereale chinezești”. Însă China are nevoie de mult mai mult decât cereale: chinezii au nevoie de lapte, de carne, iar acestea nu pot fi produse decât dacă întreaga agricultură este îmbunătățită dramatic și dacă țara va deveni autosuficientă și în ce privește furajarea animalelor. Or, acestea sunt niște obiective fixate abia pentru jumătatea cestui secol.

Cele de mai sus sugerează nu doar că o potențială aventura a Chinei în Taiwan va trebui să mai aștepte, ci și că Xi Jinping înțelege în cele din urmă că cetățenii săi sunt diferiți din punct de vedere psihologic de chinezii din vremea lui Mao, oameni care supraviețuiau cu foarte puține alimente în 1976, atunci când am locuit la Beijing: orez, grâu, verdețuri, varză uscată iarna, puține ouă și, o dată pe săptămână, puțină carne de pui sau de porc. Aceste aspect i-au atras atenția lui Xi Jinping în timpul protestelor de la Shanghai din perioada restricțiilor legate de pandemie. Chinezii aveau suficient orez atunci și totuși au protestat. La mai bine de un an de la impunerea sancțiunilor G7, rușii mănâncă la fel ca și înainte de război. Dar, dacă aceleași sancțiuni ar fi fost impuse Chinei, atunci supraviețuirea regimului de la Beijing ar fi fost grav periclitată.

În fata acestor perspective sumbre, președintele Xi are ocazia să cucerească scena internațională, dacă va reuși să-l convingă pe președintele Zelenski sau să negocieze o ieșire din război acceptând ca peninsulă Crimeea este pierdută și că în regiunile Donețk și Lugansk vor trebui organizate plebiscite (în care să poată vota și refugiații ucraineni din întreaga lume). Indiferent de rezultatul acestor plebiscite, o încetare a focului în acești termeni nu ar dăuna războiului de independență al Ucrainei, un război care le-a dat ucrainenilor un bun neprețuit: un mit național care funcționează.

După mișcarea diplomatică de succes în Golful Persic, prin medierea înțelegerii dintre Arabia Saudită și Iran, lucru care se datorează pe de-a-ntregul distrugerii relației cu saudiții de către administrația Biden, orice acord pe care Xi l-ar obține în privința Ucrainei, chiar și o încetare a focului de scurtă durată, ar fi o mare victorie diplomatică pentru China. Este foarte probabil ca președintele Zelenski să nu-i ofere lui Xi o asemenea șansa. Zelenski stie că, după încetarea războiului, Ucraina nu va putea fi reconstruită decât cu ajutorul SUA și al aliaților. Zelenski mai trebuie să știe ca reconstrucția Ucrainei nu va putea porni decât după încetarea războiului. Or, viziunea lui este că războiul nu va înceta decât când Vladimir Putin va fi dat jos. Însă nu putem aștepta acest moment pentru a pune capăt războiului.

Și se pare că nici Xi nu poate aștepta. Este foarte probabil ca vizita sa la Moscova să nu ducă decât la un acord pe sub masă prin care China să livreze muniție de artilerie pentru Rusia, lăsând nerezolvată problema lui Xi. Economia Chinei își reduce ritmul de creștere, în timp ce SUA și Japonia își majorează puternic cheltuielile pentru apărare și consolidează o alianță din care acum fac parte și India, precum și Australia ce se reînarmează. Motivul pentru care China s-a înconjurat de inamici a fost agresivitatea lui Xi. Este puțin probabil ca o vizită la Putin, asediat în Kremlin, să-l facă pe Xi să-și schimbe viziunea”.

http://cotidianul.ro/