Când eram copil jucam fotbal pe terenul școlii, care a fost făcut în pantă. Pe-o parte, cum spuneam noi. Așa e relieful și așa a rămas, de la mama natură. Mie îmi plăcea să joc mai mult pe partea din vale, să urc cu mingea în deal și să șutez. Invers era mai greu. Pentru că balonul se ducea la vale și era greu să îl controlezi, dar mai ales să alergi după el.La lecțiile de educație fizică jucam mai rar fotbal. Dar și când jucam, ne împărțeam în 2 echipe: de băieți și de fete. Eu preferam, însă, să joc în echipa fetelor. În primul rând pentru că nu trebuia să pasez. Jucam doar eu cu mingea. Adevărat că îl luam și pe Costea Brașoveanu în echipă, care era cel mai bun fundaș și nu trecea nimeni de el. Așa și câștigam, datorită lui. În clasă mai aveam 2 greci. Doi frați gemeni, care aveau numele de familie Grecu. Noi le spuneam ”cei doi totuna”. Nu sun...