Pentru mine, fiecare zi este o sărbătoare dacă pot să merg, să râd, să le fiu utilă celor dragi, să-i spun un cuvânt de încurajare unui prieten, să văd speranța în fiecare răsărit, să merg la culcare cu gânduri bune către Dumnezeu și oamenii pe care mi I-a scos în cale peste zi. Nu mai sunt copil, atunci timpul mi se părea dilatat, acum îmi pare că zilele se succed cu repeziciune, mai ieri a fost Crăciunul, azi e Paștele... Chiar cred în "Hristos a înviat" și, dacă El și-a ținut promisiunea, atunci și noi ar trebui să fim demni de ceea ce ne oferă El... Cel mai important este să nu renunțăm nicicând la speranță, să încercăm să dominăm sentimentele urâte, să-i ascultăm pe ceilalți pentru a-i înțelege, nu doar pentru a da o replică...Să-i cinstim pe ceilalți prin ceea ce facem pentru a ne putea numi ființe, energia dedicată acțiunilor noastre să fie roditoare, dispo