„Pe sticlă” este despre culoare şi forma pe care aceasta o ia în destăinuirea unor personaje care trăiesc în lumi mai mult sau mai puţin fantastice. Este un exerciţiu de descoperire a lumii, nu întotdeauna frumoasă, nu întotdeauna cum ar trebui să fie, un exerciţiu de reconciliere a unui univers fantastic cu unul real.
Expoziţia este un imaginarium în care diverse elemente, semne, simboluri se întâlnesc în mod neaşteptat, revelând o lume într-un continuu proces de transformare.
„Pe sticlă” propune explorarea propriului univers, a lumilor posibile ascunse între prejudecăţi, limite (auto)impus