N-am mai pus titlu
unei scrieri
de nici nu mai știu când...
Tu-mi ceri să scriu:
misiva mea e ultima
la kilometrul 33
(nu știu de-o fi și prima)...
Zâmbeai, înveșmântată-n sânge,
și huiduiai victorioasă
într-o piață...
Era frig...
Tu – ciuma roșie
curgând prin venele-mi secate
de neviețuire –
zâmbeai dăscălicesc
și eu te îngânam
dar sufletu-mi urla
cu tine
și cu cerneala
ce nu mai vrea a scrie
vreodată
eroi...
