"Trakl nu a cultivat genul epistolar, atât de obişnuit până nu de mult în lumea artiştilor. Oricum, viaţa să agitată, consumată la temperaturi înalte, nu i-ar fi permis să caligrafieze rânduri îngrijite şi nici să dezbată anumite teme şi idei. Scrisorile sale, după cum ne avertizează Ludwig von Fischer, sunt aşternute în goană, prin cafenele, sau într-o cârciumă, în faţa unui pahar. Rânduri grăbite, aruncate cu creionul pe petice de hârtie găsite la întâmplare, pe plicuri uzate sau pe cărţi poştale ilustrate. Mai totdeauna ele conţin referiri la existenţa lui, ceea ce constituie un material documentar deosebit de preţios pentru cititorii care vor să-i cunoască mai îndeaproape viaţa şi opera.Simţi printre rânduri o inima împovărată, un suflet deschizându-şi aripa mereu cernită."