Celei care iese din apă (vol. "Pietre kilometrice, 1963)din antologia "Singurătatea nobleței ei" (poeme alese de Marius Chivu), Editura Cartier 2017Acum ieși din apă, arătându-mi culoarea soarelui, a mierii, a untdelemnului, a pământului, toamna - îmi arati culoarea veșniciei revărsate în mine. Sprijinita ușor de ceva nevazut capul ți-l arunci pe spate, ca pasărea diminetii inainte de a-și începe strigătul dulce; arcuit și lucitor ca o bucată de fildes gatul tău întruchipează bucuria naturii. Si apa se odihnește privindu-te, in oglinzile-i pure ar vrea să te soarba pana la trecerea amurgului. Dar captiva imaginea ta se zbate în mine. Pe o scară a vazduhului sufletul meu ar luneca ne-ntrerupt peste norul ce mai poartă conturul verzui al cercului închis peste tine cand ai coborât spre adâncimile apei. O, umerii tăi de foc rotund, pe gura, pe părul de aur, dintre coapsele netede, fiecare picătură ascunde un soare mic - ...