ÎN TOAMNĂPetre Stoica din "Pietre kilometrice (1963)Aşteptându-te,la picioare cad lampioanele fructelor, stinse,îşi înclină umbra spre minenava norului cu pupă diamantinăîn care călătoreşte grăbităultima pasăre...Apari sub bolţile cerului, coborâte,sunt atât de fericit încâtaud în mine puternic pulsândviitoarele sclipiri ale iernii,mătasea privirilor tale îmi îmbracă umerii goi,trupul ţi-e treapta focului mare -de ea îmi apropiiîngheţatele mâini.Dar tu dispariasemenea anotimpului ce lasă pe câmpuriruguri de ceaţă1961 MĂ REVĂD LÂNGĂ TINEPetre Stoica din "Pietre kilometrice (1963)Lunecă norii peste nemărginirea gândului -imagini se desprind din trunchiul anilor,asemeni unor crengi reînfloriteele vin acoperindu-măcu altă lumină....Mă revăd lângă tine ocrotitor,îţi şoptesc nimicuri frumoase,frunzăresc o carte între filele căreiatremură umbrele profilului tăude medalie.Ne turnăm nisip din palmă în palmămăsurând timpul d