Petre Stoica:
"...Toată viaţa mi-a plăcut, cum spuneam într-un vers, "să trăiesc uitat printre lucruri uitate". Mi s-a spus de aceea că nu scriu o poezie de idei; ce tautologir, ce idioţenie! De parcă poezia în sine nu este ea însăşi o idee. Iată-l pe Saba, el scrie despre obiecte umile şi despre oameni umili. Nimeni nu i-a reproşat vreodată că nu ar avea idei! Cred că cea mai mare contribuţie a expresionismului în acest veac este ridicarea anodinului la rang estetic. Să vezi aura unei linguri sau iradierea lăuntrică a simplităţii omului, iată cuceriri demne de acest veac inventiv pentru poezie. Calea era deschisă de Baudelaire, dar numai veacul nostru a dat lucrurilor liberă trecere în poezie. Cu o singură excepţie: Petrarca, cel ce a cântat piaptanul cu care se despăduchea Laura"...