Începând cu 21 ianuarie 2026, Tribunalul de primă instanță francofon din Bruxelles va judeca o acțiune în justiție intentată de companiile farmaceutice Pfizer și BioNTech împotriva României. Procesul a fost declanșat în urma deciziei oficialilor români de a nu mai accepta livrarea a aproximativ 29 de milioane de doze de vaccin anti-COVID-19 în anul 2023. Aceste doze refuzate au fost evaluate la o sumă totală care depășește 564 milioane de euro, la care se adaugă dobânzi și cheltuieli de judecată. Această decizie veniră de la fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rafila, care a considerat că România nu mai are nevoie de aceste doze suplimentare de vaccin.
Este important de menționat că acest proces va decurge în paralel cu o altă acțiune legală similară îndreptată către Polonia. Polonia a invocat clauza de forță majoră, argumentând că situația dificilă generată de războiul din Ucraina a influențat deciziile sale legate de livrările de vaccinuri. Această abordare sugerează un context mai larg în care statele europene se confruntă cu provocări neprevăzute, influențând astfel tratativele cu producătorii de vaccinuri.
Pfizer a solicitat nu doar despăgubiri substanțiale, ci și ca România să suporte toate costurile asociate cu acest litigiu, inclusiv cheltuielile de judecată. În acest sens, Ministerul Finanțelor din România a desemnat firmele de avocatură SCA Stănescu Vasile și Asociații, precum și Strelia CVBA, pentru a reprezenta statul român în această procedură judiciară. Aceste case de avocatură vor avea sarcina complexă de a pregăti apărarea României într-un proces care ar putea avea cauze legislative și financiare semnificative.
Litigiul ar putea dura aproximativ șase zile în instanță și se preconizează că va avea un impact considerabil nu doar asupra României, ci și asupra modului în care alte state europene vor aborda relațiile comerciale cu marile companii farmaceutice în viitor. Cei din domeniul juridic și specialiștii în sănătate publică monitorizează cu atenție acest caz, care ar putea să stabilească un precedent important în gestionarea contractelor de furnizare a vaccinurilor.
În acest context, întrebările legate de responsabilitatea statelor și a companiilor farmaceutice în fața unei pandemii globale devin tot mai relevante. De asemenea, se așteaptă ca rezultatul acestui proces să ofere lămuriri cu privire la drepturile și obligațiile părților implicate în contractele de achiziție a vaccinurilor, dar și să influențeze percepția publicului asupra vaccinării și a gestionării crizelor sanitare.
Pe scurt, procesul dintre Pfizer, BioNTech și România va permite observarea interacțiunilor dintre sectorul privat și guvern, evidențiind cum politicile guvernamentale și deciziile de sănătate publică sunt supuse provocărilor legale. Acest caz va deveni un reper în contextul complexității relațiilor dintre statele naționale și marii furnizori de servicii medicale, având implicații de amploare nu doar pentru România, ci pentru întreaga Europă.