Cand dintr-un motiv sau altul nu reusesti sa-ti iei concediu ca tot omu', faci tot posibilul sa nu lasi vara sa treaca degeaba. Cum am prins cate o duminica mai libera hop si noi #haihui pe drumuri. Un traseu facut a piedi (vorba italianului) a fost Piatra Secuiului. Aflat la limita dintre judetele Cluj si Alba, in zona Muntilor Trascau, acest traseu iti bucura atat sufletul, prin privelistile cu care iti desfata ochii, cat si corpul, prin efortul facut ca sa ajungi pe creasta.

Am lasat masina in Rametea, in parcarea din centru, langa biserica. Sat predominant secuiesc, cu case frumoase, des vizitat de turisti, Rametea e un rasfat pentru ochi daca-l iei putin la picior.

Echipati cu bete de tracking si papuci adecvati (recomand bocanci sau pantof sport antiderapanti), am inceput sa urcam incet poteca care duce spre Piatra Secuiului drept printre stanci.

Poteca e tot mai abrupta pe masura ce te apropii de varf, plina de pietre si stanci. Nu e foarte usoara, dar cu papucii adecvati, sticla de apa, un bat si niste pauze la umbra, poate fi urcat atat de copii (7-8 ani in sus) cat si de varstnici. E un efort, dar privelistea te face sa uiti de gafaieli si picioare. :)

Din loc in loc in stanca se vad ancorele lasate de iubitorii de escalada. Cataratori am vazut mai mult pe versantul din stanga potecii, la urcare.

Am lasat satul in vale si, urmand traseul cu cruce albastra, am ajuns in varf.

Am cotit la dreapta si poteca ne-a dus pana la platoul pe care se afla monumentul Piatra Secuiului. De pe platou privelistea se deschide la picioarele tale cat vezi cu ochii: satul Rametea si Coltesti, Cetatea Trascaului, Cheile Trascaului (Valisoarei) si imprejurimile acestora.

La intoarcere, dupa ce am coborat de pe platou, am ales traseul cu linia rosie pe centru (limbaj de amator. :-P). Acesta coboara pe versantul stang, prin padure, ocolind stanca din stanga de la urcare. Desi nu are bolovani si pietris pe ea, coborarea nu e foarte usoara. O parte din poteca este sapata si intarita cu lemne, dar inca are zone unde o poti usor lua la vale si sa nu te mai opresti decat intr-un copac. :D Nu s-a intamplat, dar am vazut oameni pe traseu coborand poteca cu dificultate din cauza solului alunecos.

Iesind din padure, poteca serpuieste lin, ocolind unul din versanti si te aduce in sat.

Ajuns inapoi in sat, te poti premia cu o inghetata, o cafea sau de ce nu, chiar poti manca la restaurantul sau cafeneaua din centru. Sau.... te poti inarma cu putina rabdare si, daca ai putin noroc (sau rezervare facuta), iti poti desfata papilele gustative cu o masa la Conacul Secuiesc din Coltesti (vreo 3 km mai departe). Merita! Nu doar pentru mancare ci si pentru..... dar despre asta data viitoare. :-P