Picnic la marginea drumului (rusă Пикник на обочине) este (o nuvelă și) un roman științifico-fantastic scris în 1971 de Arkadi și Boris Strugațki și publicat în 1972. Lucrarea a câștigat mai multe premii și a fost publicată de 55 de ori în 22 de țări.[1] Filmul Călăuza regizat de Andrei Tarkovski se bazează vag pe această operă, având un scenariu scris de frații Strugațki. Seria ucraineană de jocuri video S.T.A.L.K.E.R.: Shadow of Chernobyl este, de asemenea, vag bazată pe această lucrare.

FundalModificare

Cartea începe la cca. zece ani după ce, într-o perioadă scurtă de timp (aproximativ 12-24 de ore), ceva extraterestru (denumit de către oamenii de știință tereștri - Vizitatorii) a aterizat în șase locații diferite în jurul Pământului (numite Zone de Vizitare sau Zone de către oamenii de știință). Nicio ființă extraterestră (și niciun mijloc tehnologic de călătorie) n-a fost văzut vreodată, dar oamenii care locuiau în acele zone au observat explozii și zgomote puternice care au orbit o parte din oameni și a cauzat altora un fel de ciumă. Mai târziu, unele Zonele au fost etichetate de către oamenii de știință în funcție de efectele pe care Vizita le-a avut asupra populației. Cele șase teritorii (unele cu orașe populate) au devenit infestate cu un fenomen mortal și erau pline cu obiecte misterioase, cu proprietăți diferite, al căror scop inițial era de neînțeles oamenilor și atât de avansate încât păreau supranaturale. Fiecare zonă avea probabil câțiva kilometri pătrați ca mărime, cu clădiri abandonate, căi ferate și mașini, unele în descompunere lentă. Zonele vizitate au devenit zone extrem de mortale pentru toate formele de viață terestre, conținând anomalii spațiu-timp și fenomene aleatoare capabile să ucidă prin foc, trăsnet, gravitație sau alte moduri bizare. Legile cunoscute ale fizicii nu funcționau normal în Zone.

Alegerea titluluiModificare

Numele romanului derivă dintr-o metaforă propusă de Dr. Valentin Pillman, care consideră că nu există nicio explicație rațională pentru Vizita extratereștrilor sau proprietățile misterioase ale Zonei ori pentru scopul artefactelor găsite acolo. În roman el compară Vizita cu „un picnic. Imaginează-ți o pădure, un drum de țară, o poieniță. Mașinile merg pe un drum de țară și ajung în poieniță, un grup de tineri ies afară cu sticle, coșuri cu mâncare, radiouri și aparate foto. Ei aprind focul, întind corturile, ascultă muzică. Dimineața, a doua zi, pleacă. Animalele, pasările, insectele, care toată noaptea au privit cu groază la tot ce s-a petrecut, ies din ascunzătorile lor. Și ce văd? Ulei scurs pe pământ, benzină vărsată, vechi bujii și filtre de ulei stricate aruncate în jurul lor... Cârpe, becuri arse și un breloc în formă de maimuță lăsat în urmă... Și, bineînțeles, mizerie ca de obicei - cotoare de mere, ambalaje de bomboane, rămășițele focului de tabăra, cutii, sticle, batista cuiva, briceagul cuiva, ziare rupte, monede, flori veștejite din alte poienițe...”. Animalele nervoase din această analogie sunt oamenii care au privit de mai departe Vizita extratereștrilor, descoperind în Zonă elemente și anomalii care sunt obișnuite pentru cei care le-au aruncat, dar de neînțeles sau mortale pentru cei care le găsesc.

Această explicație implică faptul că Vizitatorii posibil să nu fi observat sau n-au dat nicio atenție locuitorilor umani ai planetei în timpul Vizitei lor la fel cum și omul nu observă sau nu acordă atenție lăcustelor sau buburuzelor în timpul unui picnic. Artefactele din zone și fenomenele rămase în urma lor reprezintă doar gunoi, aruncat și uitat fără niciun plan intergalactic preconceput de a ajuta omenirea să evolueze sau să-i provoace daune. Există puține șanse ca Vizitatorii să se reîntoarcă, din moment ce pentru ei a fost doar o scurtă oprire din motive necunoscute în drumul spre destinația lor reală...citeste mai departe

Sursa: Wikipedia