Oare de câte ori ni s-a întâmplat să stăm neputincioşi în faţa unei picturi, să împietrim pur şi simplu pentru că ramele reuşeau să surprindă mai multă viaţă decât eram noi capabili să trăim? Pentru că dintr-o dată, momentele care trec fugare prin noi se opresc acolo pe pânze… Şi abia atunci realizăm că pictorii sunt arhitecţi de nemurire.