PIELEA DE SAGRI
umbra norului alb neguroasă
își deschide parașuta de rezervă
se umflă ca o crinolină vaporoasă
scheletul ce-o susține pare-n vervă
duhul zborului împrăștie-n aer
cenușă prăfoasă c-un pămătuf
caii văzduhului aleargă pe sus
cu coama în vânt spumegând
se vor face praf și pulbere până jos
corsetul mă strânge pân’ la os
ostatică mă ține-n casă
să probez cămășile osoase
care nu mă-ncap
textura lor de zale mă apasă
în pielea zgrunțuroasă de sagriu
albul e alb, griul e griu
©Mihaela Chițac, 2023