<(...)Imediat, un concert înspăimântător, care ne ridică părul măciucă, se făcu auzit din rărunchii talazului și caverna se umplu de urlete demonice, ca un tunel ducînd spre Infern. (...) Și am văzut în sfârșit ceva mișcînd în inima întunericului, albindu-se pas cu pas și înaintînd către lumină sub ochii incandescenți.„Un om!”, am gândit eu.- O maimuță, murmură Fleury-Moor.Era și una, și alta, și nu era nici una, nici alta: un biped așezat în poziție verticală, de o slăbiciune groaznică, cu un biet mic craniu foarte rotund cu nasul turtit, falca proeminentă, urechi clăpăuge și păr pe întreaga figură. Fără nici o îndoială, pitecantropul, strămoșul omului, se afla în fața noastră! Pitecantropul așa cum îl reconstituise Eugen Dubois* după osemintele din Java! Pitecantropus erectus din pliocen** aici în miocen***, în Europa, în Champagne****! Viu! (...)>SURSAMaurice Renard, Ceața din 2