PLÂNGÂND… SAU ZDRUNCINÂND MUNȚII?!
de George Alexander

De câte ori privesc cei doi copii români, Mihai şi Maria Smicală, implorând ajutor, în timp ce, -cu cea mai mare ipocrizie, le întoarcem spatele!- îmi este ruşine că sunt român!…

Îmi este ruşine că sunt român!
Îmi este ruşine că avem nişte oameni de stat care nu îndrăznesc să sufle două cuvinte în fața străinilor pentru apărarea propriilor cetățeni!
Îmi este ruşine de noi, care suntem MILIOANE, dar atât de laşi, atât de egoişti şi atât de materialişti!

Un prieten din America îmi spune că are 200 (două sute) de angajați!, cărora le plăteşte salariul… Realizările personale ale domniei sale sunt impresionante. În acelaşi timp, pentru aceşti sărmani, care au nevoie stringentă de ajutor, nu a contribuit niciodată cu vreun leu, în viața lui! Nu s-a gândit niciodată la ei!
Vă mulțumim, Domnule, pentru Mărinimia Voastră! Dumnezeu să vă ia în apele…