* Fotografia nu are nici o legătură cu poezia
Plânge moartea după moarte
Şi se stinge încet şi tristă
Neagră vrea în alb să piară
Veşnic ciot ce zace afară
Moare zilnic pesimistă
Cu speranţă că învie
Mâine sigur o să revie
Iar acum s-a săturat
Să rămână în veşnicie
Picură încet şi măsurat
Lacrimi pe crucea durerii
„ -Rogu-mă la Tine, Doamne!
Cu stingere de mă adoarme
Ia-mă, rogu-te, acum!”
Doamna ştie că nu poate
Să ceară şi pentru ea o moarte
Merge încet şi duce supărată
Cruce grea, şi-i îngândurată
Atunci când o să vedeţi
Moartea stând pe bancă tristă
Lăsaţi-o să stea acolo pesimistă!
©CosteaMircea, 05 -VI-2005