Plutarh, Vieți Paralele, Galba

          1. Atenianul Iphicrates socotea, că un mercenar trebuie să fie lacom după bani și plăcere - atunci, căutând surse pentru a-și stinge și îndupleca patimile, el va lupta cu mai mult curaj. Majoritatea cer însă, ca armata să fie asemeni unui corp puternic care nu-și are propriile porniri, astfel fiind supus doar voinței conducătorului. Iată de ce Paulus Emilius preluând conducerea în Macedonia și constatând că soldații sunt prea vorbăreți și curioși, amestecându-se în treburile conducătorului a dat, după cum spun, ordinul, ca fiecare să-și țină mîinile în gardă și să-și ascute sabia, iar de restul  va avea grijă el. Un comandant militar bun este oricum neputincios dacă-n armată nu există supunere și unanimitate. Platon (în „Republica”, II), observând perfect acest lucru credea, că arta de a te supune este asemeni artei de a guve...