POEME DE AURELIAN SÂRBU
NICIODATĂ ITHACA
corabia mea
- gând fără cuvinte -
nu se va întoarce
nu sunt năierul dornic
de țărmul icoanelor abandonate -
pururi marea mea întoarsă din drum
mă izbesc valuri la provă
valuri la pupă m-alungă
furtuni înșiruite năvălesc peste mine
soare din urmă spre umbră
vânt aprig în vele
în siajul nimănui
nimeni pe punte
să-mi dea nume
să mă strige
să mă trezească
înlănțuit de catarg
dincolo de memorie
cu ochii în transă închiși
cu urechile la pândă setoase
- halucinantul cânt al sirenelor
la crepuscul sublim
ÎN LARG
în larg
zilelele se rostogolesc
monotone
aceleași
anonime
numai nopțile
poartă numele poemelor mele
și ceru-i înstelat
Aurelian Sârbu