ştiu că-ţi plac sonetele stropite cu eau-de-cologneşi iartă-mă iubite profesor de liceuştiu că adori poemele al căror sens e obscuraltfel privirea nu ţi-ar fi încruntatăpână şi în clipele în care faci amorşi iertaţi-mă cu toţii voi care acolo sus în balconv-aţi aşteptat să arunc din gâtlejlungi triluri de privighetoare tradiţionalădar gâtlejul meu e răguşit după atâta ţipat în pustiuasta e situaţia v-o spun cu deplină sinceritatepoemele mele au duritatea pământului săracparfumul lor e duhoarea florilor căzute în şanţau strălucirea lămpii afumategâfâie ca o roabă din secolul