poemul orașului tîrziu (fdvf)

nici nu trăisem cît casa de unde aveam să mă duc săptămîni mai tîrziu, iar genunchii tăi îndepărtați, aburind de chemare, erau sirenele ce-au ceruit plînsul lui ulise către itaca. am uitat să mai număr firmiturile de timp și paharele celor doi litri de apă neîndrăznind să mai fiu sănătos. te-am mușcat de labii, tu […]