Umberto Eco: „Pe nemți i-am cunoscut și am lucrat pentru ei; cel mai scăzut nivel de omenie![...] La fel rușii. O afirmă bine documentat în literatura memorialistică Varlaam Șalamov demonstrează cum rușii au coborât ființa umană la nivelul de animal sălbatic. Doar un romancier român, anume Emilian Marcu, încearcă să le idealizeze rușilor umanismul în trilogia sa despre ruși, în Tobele mute, Tărâmul inocenților și Lumea după sabatul cocorilor, dar realitea celui mai scăzut nivel de omenie a rușilor a fost denunțată de Dostoievski în Frații Karamzov, de Tolstoi în Jurnalul său și în romanul Învierea, de Alexandr Soljenițîn în Arhipelagul Gulag. Îl înțeleg pe romancierul român Emilian Marcu pentru că el a încercat să proiecteze personajele ruși umane, după chipul și asemănarea sa. Realitatea psihologiei rușilor însă îl contrazice.Chiar și Vladimir Volkoff, scriitor francez de origine rusă, denunță primitivisul rușilor. „Cu nemții, scrie Umberto Eco în Cimitirul din Praga, e ca și cu femeile, n-o scoți niciodată la capăt.” La fel cu rușii, n-o scoți la capăt. Parcă ar fi popoare în oglindă, nemții reci de la berea rece, rușii înfierbântați de la vodkă. „Abuzul de bere îi face neînstaresă aibă cea mai mică idee despre vulgaritatea lor,dar superlativul acestei prejudecăți este că nu se rușinează că sunt germani.” Asemenea sunt rușii. Pe unde au fost în vacanțe după căderea comunismului s-au dat în stambă - beții fără limite mai cu seamă în localurile cu all inclusive. Doamne și noi, românii ne credem ca fiind ultima scursură a Europei, așa ne-au făcut să credem și nemții și rușii.