Vorbăria românească pe seama situației din țară face din toți preopinenții niște mari specialiști și din toți politicienii niște actori care țes palavre pe seama poporului. Curg tiradele și rolurile menite a captiva o populație amatoare de spectacol. Cine joacă bine, cine interpretează grotesc și are înclinații de hahaleră adună aplauze și voturi cu ghiotura. Nu contează trecutul, priceperea și ideile. Caricatura urcă repede pe scară, se strîmbă artistic și face bani din putere. Toată politică românească se bazează pe propoziții spuse sau scrise, tîmpe sau absurde, primite pe bilețel sau încropite la plesneală, pe care să le rostogolească televiziunile și să le aplaude poporul. Restul nu contează. Dacă a făcut ceva sau nu sau dacă nația se alege cu ceva sau este păgubită grosolan.

După doi ani de scuipat otravă și înjurături, după chemat parchetele și poliția și după tunete și acuze de la microfoanele parlament...