Un client îți scrie un mesaj pe pagina pe fb cum că îi plac foarte mult produsele pe care le realizezi și vrea și el să cumpere. Îi explici ce și cum și el îți răspunde ”banii nu contează pentru mine!”. Nu vrea să-i trimiți prin curier. Zice că nu e din oraș, dar ajunge curând și vine la tine la sediu.
Într-o zi primești un telefon. Acel telefon. E el. Acel client.
”Nu mai am baterie la telefon. Până la ce oră aveți deschis?” Îi repeți programul. Nu-ți bați capul, mai sunt vreo 2 ore până să închizi.
După vreo 40 de minute sună iar, de data asta de la un cetățean de pe stradă pentru că bateria lui și-a dat duhul. Îi mai explici unde trebuie să ajungă, întrebându-te de ce nu ia un taxi, dacă banii tot nu sunt o problemă.
Mai trece timpul. Sună din nou, de la alt om de pe stradă să ceară mai multe indicații. E aproape ora închiderii. Răspunde o colegă și îi explică, numai că greșeste un pic, pentru că nu-și dă seama exact ce zice clientul. Suni înapoi la numărul care te-a apelat să îndrepți greșeala.
”Doamnă, nu știu unde-i domnul că doar mi-a cerut telefonul să vă sune și acum a plecat!”
Te rogi să mai sune, mai ales că că deja programul s-a terminat și toată lumea vrea să plece acasă. Dar toți stau să vadă deznodământul. Între timp, pregătești produsele ca să mearga treaba repede.
Într-un final sună din nou.
”Am ajuns aici, la Carrefour. Sunt la un tunel”
Vizualizezi cu mintea unde naiba-i un tunel în locul cu pricina. Întrebi dacă e pe Bulevardul X.
”Stați că vi-l dau pe domnul de la care am luat mobilul că eu nu știu unde sunt”
”Bună ziua! Domnul e pe Bulevardul X?”
”Nu, doamnă! E pe Bulevardul Y, la Carrefour”.
Deci a luat mașina în sens invers.
Vorbesc din nou cu clientul meu. Îi spun că noi închidem că deja e târziu și lui îi mai ia cel puțin o oră să ajungă la noi. Răsuflă descumpănit și-mi spune că a doua zi nu poate ajunge că nu mai e în oraș. Colega mea se oferă să îi ducă produsele unde este. Doar a venit omul de la 700 de km.
Îi spun să stea unde e. Îl întreb dacă vrea toate produsele. Zice da. Îi spun și cât costă. Zice că nu e nicio problemă.
Ne dă indicații să-l recunoaștem. Ne uităm și pe facebook ca să-i fie mai ușor colegei.
Mă sună ea după vreo oră.
”L-am găsit în parcare unde a zis că e, dar dacă mă luam după pozele de pe facebook îl ratam. Nu a vrut tot ce i-am dus că și-a dat seama că nu îi trebuie toate…”
Facerea de bine…