Ziua de Joi, 15 august 1951, a început în Pont-Saint-Esprit, un orășel din sudul Franței, situat la 30 de km de Avignon (orașul antipapilor sau altera Roma), asemeni oricărei alte zi liniștie din istoria localității. Pe la 10 dimineața un fermier a pătruns în cabinetul medicului local, Dr. Hadar Gabbai, într-o stare de panică, pretinzând că este atacat de un roi de albine. După câteva minute, un flux de oameni a năvălit în cabinet, fiecare plângându-se de afecțiuni bizare, cum ar fi acoperirea corpului cu șerpi veninoși. Până la căderea nopții, cabinetul doctorului Gabbai aduna 75 de pacienți în stare de panică, forțându-l pe acesta să-i transporte la spitalul local. Când și spitalul local s-a umplut, 22 de pacienți au fost închiși într-un grajd din apropiere. Nebunia a escaladat și mai mult în ziua următoare. Străzile din Pont-Saint-Esprit semănau cu scene dintr-un tablou al pictorului olandez Hieronymus Bosch. Oamenii raportau senzații de greață violentă și halucinații, inclusiv senzații de micșorare, foc și șerpi învârtindu-se. Unii credeau că sunt urmăriți de bandiți cu urechi de măgar sau transformați în artiști de circ care merg pe sfoară. Alții au sărit în râul Rhône pentru a scăpa de șerpii imaginați sau credeau că copiii lor sunt transformați în cârnați.
Nebunia nu ierta pe nimeni; a afectat toți locuitorii orașului, tineri și bătrâni, bogați și săraci, bărbați și femei deopotrivă. Nici măcar animalele nu au fost cruțate; un câine a mestecat pietre până când dinții i-au cedat. Alții au raportat auzirea unor coruri cerești sau vederea unor culori strălucitoare, în timp ce o persoană a început să compună poezii. Mulți sufereau de greață, vărsături, insomnie extremă, stări alternante de frig și căldură, spasme și alte simptome perplexe.
Doctorii locali s-au confruntat cu o creștere a numărului pacienților psihotici care le navăleau în cabinete. Încercările de constrângere a acestora prin folosirea unor instrumente clasice, cum ar fi camasa de forță sau legarea bolnavilor cu frânghii, nu au făcut decât să exacerbeze agitația pacienților, ducând la rănirea acestora. Aceste simptome au persistat timp de peste o săptămână, aproape 300 de locuitori fiind afectați. În mod tragic, 30 au fost internați pe termen lung în aziluri, iar cel puțin 5 au murit. Evenimentele din 15 august 1951 au lăsat o urma de neșters asupra Pont-Saint-Esprit, Dr. Gabbai comparând-ule cu un eveniment apocaliptic.
Investigația guvernului cu privire la focar a identificat rapid vinovatul ca fiind ergotismul, cunoscut și sub numele de Focul Sfântului Anton (ignis sacer). Acesta este cauzat de ciuperca Claviceps purpurea sau ergot care crește pe cereale precum grâul, orzul și secara. Această ciupercă conține alcaloizi halucinogeni, inclusiv ergotamină, un precursor al LSD. Ergotul a fost menționat în documente din Egiptul Antic și Grecia și a jucat un rol în credințele religioase și mitologiile antice. El a provocat epidemii severe de psihoze colective care au afectat Europa în secolele XIV și XV. Cu toate acestea, revenirea ergotismului într-o națiune industrializată a secolului al XX-lea precum Franța a ridicat multe întrebări. Ancheta guvernamentală a dezvăluit că sistemul de distribuție a cerealelor din Franța, creat în timpul administrației guvernului Vichy, a jucat un rol important, deoarece acesta facilita păstrarea făinii de calitate superioară pe piețele locale și distribuția făinii de proastă calitate pe piețele care înregistrau un deficit de făină. A fost identificat un morar, arestat ulterior, care ar fi măcinat un amestec de cereale (grâu și secară) de proastă calitate, infestate cu acarieni și provenite probabil dintr-o depozitare necorespunzătoare.
Inutil de spus că natura stranie a evenimentelor din august 1951 a facilitat inserarea acestora în saga de teorii conspiraționiste care au străbătut secolul XX. Uniunea Meuniere, responsabilă cu distribuția făinii, a negat vehement rolul ergotismului, argumentând că făina franceză a conținut întotdeauna puțin ergot. Au apărut mai multe teorii, inclusiv contaminarea cu un pesticid pe bază de mercur (Panogen), solvenți utilizați pentru curățarea vagoanelor de tren sau agenți de albire utilizați pentru a înălbi făina (triclorura de azot). Investigațiile ulterioare nu au furnizat dovezi concludente, iar incidentul a rămas învăluit în incertitudine.
În 2009, jurnalistul de investigație Hank Albarelli a propus o altă teorie. A pretins că a găsit documente ale CIA care menționau Pont-Saint-Esprit în contextul MKULTRA, un proiect al CIA concentrat pe controlul minții și tehnici de interogare. Albarelli a sugerat că CIA a efectuat un experiment de teren pentru a testa LSD ca agent de război chimic, denumit „Operația Span”. A argumentat că focarul a fost rezultatul introducerii secrete a LSD în alimentația orașului. Albarelli a conectat această teorie și cu moartea misterioasă a lui Frank Olson, un savant implicat în MKULTRA. Istoricul Steven Kaplan, autorul unei cărți anterioare despre evenimente, a spus că acest lucru ar fi „incoerent din punct de vedere clinic: LSD-ul are efecte în doar câteva ore, în timp ce locuitorii au prezentat simptome după 36 de ore sau mai mult. În plus, acesta nu provoacă afecțiunile digestive sau efectele vegetative descrise la locuitorii orașului.
Intoxicațiile având ca sursă cerealele la români
Andrei Oișteanu, în lucrarea: Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură (Ed. Polirom, 2014), dedică mai multe pagini toxicelor psihotrope care au ca vector cerealele și produsele derivate din acestea. Aflăm astfel, că într-o vreme în care principala cereală folosită pentru obținerea pâinii era secara (grâul și derivatele sale fiind folosite cu precădere pentru obținerea produselor rituale), intoxicațiile cu ergot erau destul de frecvente.
La români, intoxicațiile cu ergot se datorau și consumului de secărică, o băutură alcoolică obținută prin fermentarea secarei. Consumul acesteia era destul de extins în condițiile în care, până la Pacea de la Adrianopol, accesul la grâul produs în țară era relativ dificil datorită monopolului pe recoltele românești instituit de Imperiul Otoman.
Înainte ca tehnologiile de cultură sau cele de precurățire a recoltelor înainte de însilozare să evolueze suficient pentru a asigura eliminarea buruienilor sau a semințelor toxice produse de acestea, erau frecvente intoxicațiile cu alcaloizi derivați din neghină. Neghina este asimilată în tradiția biblică cu Diavolul. Planta trebuia plivită din culturi și arsă pentru a nu putea infesta din nou pământul. Efectele psihotrope ale neghinei erau cunoscute din Antichitate. Vorbește despre ele Pliniu cel Bătrân în a sa Naturalis Historia: „când ajunge în pâine, provoacă amețeli”. Efectele consumării semințelor a lăsat inclusiv urme etimologice: numele popular al plantei în limba franceză este „ivresse” (ebrietate), iar în italiană „capogirlo” (amețeală).
În cultura populară românească neghina este asociată cu gâlceava și agitația: „În leagăn mi-ai pus neghină/Să nu am în veci hodină” spune un cântec din folclorul transilvan. Expresia „a semăna neghină” este similară cu „a provoca discordie, iar Cantemir în Istoria ieroglifică echivalează românescul „neghină” cu elinescul „zizanie”, importat în limba română sub forma „zâzanie” sau chiar „zânzanie”.
O serie de documente bisericești din secolul al XIX-lea recomandau românilor să nu mănânce pâine „necoaptă bine” sau obținute din „bucate crude, cu săcară sau neghină amestecate”. Inclusiv literatura română a preluat în versuri problema agriculturii românești din acel secol și simbolistica asociată neghinei. Ne amintim de versurile lui Alecsandri din Hora Unirii (1856): „Iarba rea din holde piară!” pentru ca să „Piară duşmănia-n ţară!/ Între noi să nu mai fie,/ Decât flori şi omenie”
În fine, Ion Creangă folosește în Amintiri din Copilărie o vorbă populară similară versurilor de mai sus: “vrajba dintre noi să piară și neghina din ogoare”.
How Bread Drove an Entire French Town Mad in 1951
In the sleepy medieval town of Pont-Saint-Esprit, nestled 30 kilometers northwest of Avignon in Southern France, history had unfolded over centuries with its famous bridge over the Rhône river and stories of battles in the 9th and 13th centuries. Even during the horrors of World War II, when the German SS occupied the town and terrorized the French Resistance, the townsfolk maintained their way of life. But in August 1951, this tranquil existence was disrupted by an astonishing and terrifying event that remains a perplexing mystery to this day. It was an incident that led an entire town to descend into madness.
On Thursday, August 15, 1951, Pont-Saint-Esprit started as any other day, with locals enjoying the summer sun and anticipating the upcoming holiday in September. The only noteworthy disturbance was a strike at the local bottle factory, which produced bottles for the renowned Perrier mineral water brand. However, around 10 AM, the peace was shattered when a farmer burst into the office of the local physician, Dr. Hadar Gabbai, in a state of panic, claiming he was under attack by a swarm of bees. Soon, a stream of people arrived at the office, each complaining of bizarre afflictions like being covered in venomous snakes.
By nightfall, Dr. Gabbai’s office was inundated with 75 frantic patients, forcing him and his staff to transport them to the local hospital. When the hospital filled up, 22 patients were confined to a nearby barn. The madness escalated further the following day. The streets of Pont-Saint-Esprit resembled scenes from a Hieronymus Bosch painting. People reported experiencing violent nausea and hallucinations, including sensations of shrinking, fire, and coiling serpents. Some believed they were being chased by bandits with donkey ears or transformed into circus performers walking tightrope. Others jumped into the Rhône river to escape imaginary snakes or believed their children were being turned into sausages.
The madness did not discriminate; it affected everyone in the town, young and old, rich and poor, men and women. Even animals were not spared; one dog chewed stones until its teeth broke. Others reported hearing heavenly choruses or seeing brilliant colors, while one person began composing poetry. Many suffered from nausea, vomiting, extreme insomnia, hot and cold flashes, spasms, and other perplexing symptoms.
Local doctors grappled with a surge of psychotic patients breaking down their doors. Attempts at restraint, such as straitjackets and restraints, often exacerbated patients’ agitation, leading to injuries. These symptoms persisted for over a week, with nearly 300 villagers affected. Tragically, 30 were committed to asylums long-term, and at least 5 died. The events of August 15, 1951, left an indelible mark on Pont-Saint-Esprit, with Dr. Gabbai comparing it to an apocalyptic event. The government inquiry into the outbreak quickly identified the culprit as ergotism, also known as Saint Anthony’s Fire, caused by the ergot fungus that grows on cereals like wheat, barley, and rye. This fungus contains hallucinogenic alkaloids, including ergotamine, a precursor to LSD. However, the return of ergotism in an industrialized 20th-century nation like France raised questions. The investigation revealed that France’s grain distribution system, created during the Vichy Government’s administration, played a role. The system allowed for the distribution of poor-quality flour, which led to the outbreak.
Nonetheless, not everyone accepted this explanation. The Union Meuniere, responsible for flour distribution, vehemently denied ergotism’s role, arguing that French flour had always contained some ergot. Several theories emerged, including contamination by a mercury-based pesticide, solvents used to clean railcars, or bleaching agents used to whiten the flour. Subsequent investigations failed to provide conclusive evidence, and the incident remained shrouded in uncertainty. In 2009, investigative journalist Hank Albarelli proposed a different theory. He claimed to have found CIA documents mentioning Pont-Saint-Esprit in the context of MKULTRA, a CIA project focused on mind control and interrogation techniques. Albarelli suggested that the CIA conducted a field experiment to test LSD as a chemical warfare agent, codenamed „Operation Span.” He argued that the outbreak was a result of the CIA secretly introducing LSD into the town’s food supply. Albarelli also connected this theory to the mysterious death of Frank Olson, a scientist involved in MKULTRA.
However, skeptics argue that the symptoms experienced by the townsfolk do not match LSD poisoning and raise questions about the feasibility of introducing LSD into the food supply. Despite these doubts, the town remains haunted by the 1951 outbreak, with the true cause still a mystery. Today, Pont-Saint-Esprit has regained its tranquility, with a nuclear power station employing most of its residents. But beneath its idyllic exterior, the scars of the past persist, and the townsfolk will forever remember the day the town went mad, even if the true cause remains elusive.