Cand am auzit sunetul notificarii, am stiut ca mesajul
este de la laborator. Am deschis fisierul cu un soi de teama
combinata cu curiozitate si, citind rezultatul, m-a apucat un ras
isteric. Intotdeauna exista o explicatie pentru inexplicabil. Doar
ca acea explicatie este atat de neplauzibila, incat preferi sa nu o
vezi, sa o ignori.
Lucrez intr-o companie farmaceutica, sunt inconjurata de
medici, farmacisti, oameni care stiu ce este COVID-19 si care m-au
invatat tot ce se putea invata despre aceasta boala. Ma
feresc cu insistenta si i-am innebunit pe toti din jur cu
comportamentul obsesiv-compulsiv. "Spala-te pe maini, te rog!",
"Pune corect masca, te rog!", "Nu pune mana pe fata, uite niste
dezinfectant inainte!", "Nu, iubita mea, nu este ok sa iesi la
joaca acum, nu stii cu cine dai mana si apoi te scarpini la
ochi"... Din martie, doar asa am tinut-o. Am ajuns sa fim stresati
si tematori cand vine vorba despre a petrece vremea cu prietenii.
Avem prieteni pe care nu i-am vazut deloc anul acesta... deloc! Am
fost la parintii lui Cata o singura data anul acesta, ca sa nu care
cumva sa-i imbolnavim. Iesim din casa la cumparaturi o singura data
pe saptamana si, atunci cand o facem, ne miscam cu atentie,
pastrand distanta si constientizandu-ne gesturile. Si totusi...
recitesc rezultatul si nu-mi vine sa cred. Literele imi sar in fata
ochilor ca 7 dansatori energici de samba:
POZITIV.
