Prin scandalul „Florin Cîțu penal”, provocat, după părerea
majorității, de Ludovic Orban și asociații săi, „gașca”, PNL și
Klaus Iohannis au încasat o măciucă năucitoare în moalele capului.
O măciucă politică, desigur.
Florin Cîțu a apărut în PNL și în politică doar în 2016, adus
de Alina Gorghiu, președinte PNL atunci, și Lucian Isar, aparent
cei doi fiind soț și soție. În 20 decembrie 2016, Cîțu a devenit
senator PNL. În decembrie 2020 și-a început al doilea mandat de
senator. A fost un ministru de Finanțe foarte contestat (din 19
decembrie 2019) și din 23 decembrie 2020 a devenit un prim-ministru
total atipic pentru România ultimilor 30 de ani, mai mult amator
decât tehnocrat, un fel de hipster într-un important job public. O
carieră politică fulgerătoare, bazată pe cumetrii, pe interese
inavuabile. Prăbușirea violentă de azi se poate explica și prin
totala improvizație care stă la baza carierei sale politice.
De ce nu și-a făcut mea culpa Florin Cîțu după ce a fost ales
senator în 2016 și când, prin realitatea votului popular,
condamnarea din SUA i-ar fi fost cu ușurință minimalizată. Din
incompetență sau din lașitate ? Din puținătate ? Nu mai contează
decât pentru PNL și pentru Klaus Iohannis dacă și când va demisiona
sau mai degrabă va fi demis Florin Cîțu. Și cariera politică la
vârf a lui Ludovic Orban pare grav compromisă atât pentru răul pe
care lumea crede că l-a făcut PNL, cât și pentru evidentul
exercițiu vetust al puterii.
Credem, împreună cu Sorin Roșca Stănescu și cu Dan Andronic de
la Evenimentul zilei, că singura soluție care le mai rămâne
liberalilor este soluția celui de-al treilea om. Dan Andronic
avansează două nume : Rareș Bogdan și Emil Boc. Dar Rareș Bogdan nu
poate presta decât în rolul de bufon al regelui. Deci, de fapt, al
treilea om e gata găsit. Nu poate fi decât viitorul candidat la
președinție al PNL. Iar acesta, aparent, nu poate fi decât Emil
Boc. Care și-a și deschis cursa pentru Cotroceni prin proiectul
regionalizării țării, relansat cu ceva vreme în urmă. Proiect care
cuprinde și reorganizarea marilor orașe, printre care cele din
vestul României : Cluj-Napoca, Timișoara, Arad, Oradea. Acesta e un
program prezidențial de fapt.
E foarte ciudat să vorbești, în august 2021, despre
prezidențialele care ar trebui să se țină în decembrie 2024. Și
totuși, subiectul e reluat pe diverse medii cel puțin o dată pe
săptămână. Iar miza alegerilor din PNL și, imediat după ele, din
USR e chiar găsirea candidatului propriu pentru alegerile
prezidențiale. Asta îți poate inspira serios ideea că e luată în
calcul o eventuală scurtare a celui de-al doilea mandat al lui
Klaus Iohannis. Presa i-a atribuit deja lui Iohannis două funcții
foarte înalte. Aceea de președinte al Consiliului European și aceea
de șef al NATO. Amândouă foarte improbabile totuși oricât de
disciplinat globalist ar fi actualul președinte al României. Sau,
cine știe, poate i se pregătește și lui ceva asemănător cu pățania
lui Florin Cîțu din aceste zile.
Circulă deja în media și în presă mai multe nume de candidați
cu șanse pentru 2024. Ultimul venit în ciudata (intoxicanta ?)
competiție de presă este chiar Emil Boc, propus și de fostul
președinte Traian Băsescu. Să-i mai cităm pe posibilii
contracandidați ai lui Emil Boc la președinția României ? Dacian
Cioloș, Laura Codruța Kövesi, Maia Sandu, Mircea Geoană. Nici unul
dintre aceștia din urmă însă nu are susținerea statului subteran
din România, și deci șansele lor sunt aproape de zero. Nici SUA și
NATO (pentru Mircea Geoană), nici SUA și Soros (pentru Laura
Codruța Kövesi), nici Germania (pentru Maia Sandu) și nici Franța
sau Emmanuel Macron (pentru Dacian Cioloș) nu vor putea să-și
impună președintele în România împotriva statului subteran român.
Iar Emil Boc, la fel ca Traian Băsescu și (ciudat !) Klaus
Iohannis, are susținerea totală a acestui faimos stat subteran,
compus într-o bună măsură din factorul intern dar nu numai. Mai
trebuie luat în calcul și capitalul românesc, atâta cât
există.
Cine ar trebui să fie deci viitorul președinte PNL ? După
prăbușirea lui Florin Câțu (odată cu cea a lui Ludovic Orban),
lucrurile se pot simplifica în PNL. Vom ști mai multe despre
prăbușirea mult prea fragilului politician Florin Cîțu când vom
afla cui îi folosește cu adevărat acest scandal. Care, la prima
vedere, nu le e de nici un folos lui Ludovic Orban, PNL-ului sau
lui Klaus Iohannis. Cu toții ies foarte șifonați din paranghelia
americană a lui Cîțu. Dar dacă totuși îi folosește celui de-al
doilea partid din PNL, adică PDL-ului, fost PD ? Dacă foștii membri
importanți ai PDL (Vasile Blaga, Radu Berceanu, Adriean Videanu,
Roberta Anastase…), azi ținuți în umbră, vor face un mare pas în
față în timp ce tradiționalii PNL vor fi împinși să facă un pas în
spate ? Dacă Emil Boc va deveni noul președinte PNL, partidul își
poate schimba sigla și numele și readuce în prim-planul politic
vechea marcă a liberal democraților, PDL. Oricum, „național” (din
sigla PNL) nu mai e la modă în UE.
Vom avea din toamnă și un nou prim-ministru cu o întinsă
experiență administrativă tot în persoana lui Emil Boc ? În orice
caz, Klaus Iohannis, cu premierii „săi” (Dacian Cioloș, Ludovic
Orban și, mai ales, Florin Cîțu), „guvernul meu”, s-a cam făcut de
râs. Și a adus mari prejudicii României. Angela Merkel, care va
părăsi curând postul de cancelar, nu l-a ajutat mai deloc pe
„neamțul” din Sibiu. „Statul subteran” își asumă vreo răspundere
?
Poate că titlul cel mai bun al acestui articol ar fi fost
„Prăbușirea casei Iohannis”.
https://www.activenews.ro/
