Copacul din fața casei părintești este un prăsad frumos ce are în jur de 70 ani. Prăsad, așa i se zice în Moldova. Adică un păr altoit care rodește prăsade. Adică niște pere galbene, mari și aromate de care ne bucurăm deja de patru generații.
Nu mai știm sigur cine l-a plantat. Unii spun că era acolo înainte să se mute bunicii în sat. Alții susțin că l-a sădit bunicul după ce a construit casa. Bunicul din partea mamei a fost un gospodar neîntrecut, pasionat de viticultură, apicultură și pomicultură. Înclin să cred, așadar, că anume lui îi datorăm prăsadul.
Prăsadul în care cresc găini
De când mă țin minte, pomul a fost întotdeauna acolo și apare în multe din amintirile mele. De exemplu, în perioada caldă a anului pe ramurile lui obișnuiau să înnopteze o parte din puii din gospodărie. Mama le-a pus o scară, așa că puii mai curajoși urcau pe ea și se aciuau pe crengile părului, care îi adăpostea.
Îmi aduc aminte că a venit cineva în vizită la noi pe înserat, a privit uimit pomul și a exclamat: „Ia uite! Un prăsad în care cresc găini! N-am mai văzut așa ceva! Să-mi dai și mie un puiet că vreau și eu așa fructe”.
În timp pomul și-a mai pierdut din coroană. Astăzi a rămas din el doar o parte din ce a fost cândva. E însă tot acolo, frumos și colorat. De-a lungul anilor pe sub el au trecut patru generații din familia noastră: bunicii, părinții, eu și acum, iată, pe sub el merge Ilinca mea.
În poza de mai sus tatăl meu îi dă nepoatei o pară culeasă din copac cu ajutorul unei unelte ingenioase, confecționate dintr-o sticlă de plastic și o prăjină (adică un băț lung și subțire). Voi ce copac aveți în fața casei? Aveți vreo amintire frumoasă legată de acesta?