Evanghelia
Luca 10,
16-21
Zis-a Domnul: ascultaţi pilda aceasta: era un om
oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie şi a împrejmuit-o
cu gard; a săpat într-însa teasc, a clădit un turn de pază şi a
dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit vremea
roadelor, a trimis pe sljitorii săi la lucrători, ca să ia partea
lui de roade; dar lucrătorii, punând mâna pe sljitori, pe unul l-a
bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Din
nou a trimis pe alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi
le-au făcut şi acelora tot aşa. La urmă a trimis la ei pe fiul său,
zicând: se vor ruşina de fiul meu; însă lucrătorii viei, văzând pe
fiul, au zis între ei: acesta este moştenitorul, veniţi să-l omorâm
şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos
afară din vie şi l-au omorât. Deci, când va veni stăpânul viei, ce
va face acelor lucrători? I-au răspuns: pe cei răi, cu rău îi va
pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la
vremea lor. Iisus le-a zis: n-aţi citit niciodată în Scripturi că
piatra pe care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în
capul unghiului? De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru
minunat în ochii noştri. De aceea vă spun vouă că se va lua de la
voi împărăţia lui Dumnezeu şi se va da neamului care va aduce
roadele ei. Şi cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma; iar
peste care va cădea ea, pe acela îl va
spulbera.
Sfântul Iustin Popovici
- Predică despre puterea care
biruieşte frica de moarte
Doamne, nu le socoti lor pacatul
acesta!
Iata, astazi este ziua praznuirii Sfantului
Intaiului Mucenic si Arhidiacon Stefan pe care Biserica il
slaveste. El nu ar fi fost un Sfant daca Domnul nu s-ar fi nascut
ca om. Cine este Acela Care a daruit acelui tanar putere
miraculoasa si minunata, ca el, atunci cand il improscau cu pietre,
sa se roage Domnului Dumnezeu pentru ucigasii lui si sa
strige:
Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta! (Faptele
Apostolilor 7,60).
O asemenea dragoste si rugaciune minunata nu a
fost cunoscuta pe pamant. Iata, aceasta minune se petrece prin
marele si slavitul Intai Mucenic si Arhidiacon Stefan. Cine
lucreaza aceasta in el? Domnul Hristos – Domnul Care a devenit om,
Domnul Care este prezent impreuna cu toate puterile Sale in insusi
Intaiul Mucenic si Arhidiacon Stefan. Omul nu se teme de moarte!
Iata, in momentul infricosator al morţii, atunci cand il improscau
cu pietre, cand il chinuiau, Intaiul Mucenic si Arhidiacon Stefan
vede Cerurile deschise si pe Fiul Omului, pe Domnul Hristos, Il
vede sezand de-a dreapta lui Dumnezeu, sezand in trup omenesc
(Faptele Apostolilor 7, 55). Ce vedenie! Ce
bucurie!
Cerul este deschis pamantului. Toata bucuria
cereasca este oferita neamului omenesc. Intaiul Mucenic Stefan vede
aceasta, simte, vede Cerul deschis si nu ii este frica de moarte,
nu ii este frica de ucigasi, nu ii este frica de nicio grozavie din
aceasta lume. Astfel Sfântul Întâiul Mucenic Ştefan ne-a descoperit
noua tuturor taina tuturor Sfinţilor Mucenici ai lui Hristos: cum
au putut ei sa indure cumplitele chinuri insuportabile fara
vaicareli, fara lacrimi…
Fiecare mucenicie, pentru fiecare Mucenic, isi are
grozavia ei, dar eroii lui Hristos nu s-au temut de moarte si au
indurat toate aceste chinuri, caci au avut deasupra lor Cerurile
deschise, caci Domnul Hristos era deasupra lor si ii astepta in
Imparaţia Cerurilor. Acolo s-au grabit ei prin toata patimirea,
prin toate chinurile, spre El, spre Domnul Care a devenit om, ca sa
ne dea toata puterea dumnezeiasca, o asemenea putere care biruie
tot ceea ce este muritor in om si in jurul omului; ca sa ne dea
puterea dumnezeiasca care biruie moartea si pe toţi demonii care
stau dincolo de moarte.
Nu trebuie sa ne inselam, aceasta viaţa a noastra
pe pamant ne este data ca prin ea sa ne asiguram Viaţa vesnica, ca
de aici sa inceapa viaţa noastra si sa se continue in cealalta
lume. Domnul S-a pogorat din Ceruri; pentru aceasta a devenit om.
El a strabatut calea omului de la pamant la Ceruri (Evrei 10, 20),
a strabatut calea pe care fiecare fiinţa omeneasca poate merge si
poate urca, daca vrea, in Ceruri. Totul depinde de noi, oamenii, de
dorinţele noastre, de nazuinţele noastre, de libera noastra
voinţa.
Dar ce este mai sublim, ce este mai inalţator
pentru om decat faptul ca Dumnezeu S-a aratat in om, ca S-a aratat
ca Dumnezeu-Om in aceasta lume? Oare este vreo bogaţie mai mare
decat Domnul Hristos? El a adus neamului omenesc tot ceea ce are
Cerul: a adus Imparaţia Cerurilor, a adus toate bunataţile
Imparaţiei Ceresti. Imparaţia Cereasca a devenit a noastra, a
oamenilor, si noi am devenit mostenitorii Imparaţiei Ceresti (Iacov
2, 5). Caci Domnul Hristos ne-a aratat marea dragoste, ne-a facut
pe noi toţi fiii lui Dumnezeu, Domnul Dumnezeu ne-a infiat si prin
aceasta noi devenim fii dumnezeiesti dupa har, devenind si
mostenitorii tuturor bogaţiilor Domnului Hristos (Romani 8,14-17;
9, 26).
Stii ca daca implinesti fiecare porunca
evanghelica te imbogaţesti in Dumnezeu, te imbogaţesti cu bogaţia
nepieritoare pe care nimeni nu ti-o poate lua, nimeni nu ţi-o poate
rapi: nici moartea, nici diavolul? Atunci tu iţi aduni bogaţie in
Ceruri. Oare auzi poruncile Domnului Hristos, poruncile despre
rugaciune: Rugaţi-va pentru prietenii si pentru vrajmasii vostri
(Matei 5,44)?
Implinind aceasta porunca evanghelica, de fapt te
imbogaţesti in Dumnezeu. Puterile dumnezeiesti se afla intru tine,
caci fiecare virtute, fraţilor, aduce in suflet puterea
dumnezeiasca, fiecare virtute este de la Dumnezeu, de aceea aduce
in suflet puterea dumnezeiasca si cereasca care este mai puternica
decat pacatul si decat moartea si decat diavolul. Sau implinind
oricare alta porunca, legata de milostivire, de exemplu, tu prin
aceasta te imbogaţesti in Dumnezeu, te imbogaţesti cu bogaţia care
dainuie vesnic in toate lumile in care se misca fiinţa ta
omeneasca. Ce fel de bunataţi, ce fel de bogaţie a adus Domnul
Hristos omului, nemurirea si Viaţa Vesnica, Imparaţia Cerurilor si
toata fericirea Imparaţiei Ceresti! De aceea Craciunul, atunci cand
Domnul S-a nascut ca Dumnezeu-Om in aceasta lume, este ziua de
nastere a tuturor bogaţiilor noastre nepieritoare, a tuturor
oamenilor mari si sfinţi in aceasta lume, ziua nasterii fiecarui
om, a fiecarui om adevarat, a fiecarui crestin
autentic.
De aceea Domnul S-a facut om, pentru ca noi sa
slavim Craciunul ca pe praznicul ce aduce cea mai mare bucurie,
caci prin Sfantul Praznic de astazi si moartea a devenit bucurie
pentru om, spune Sfantul Apostol Stefan. Cum se mai bucura ca este
batut cu pietre pentru Domnul Hristos! Ce fel de putere este
aceasta care face ca nici moartea sa nu mai fie cea mai mare
grozavie? Numai Domnul Hristos, numai Dumnezeu-Omul face aceasta!
Astfel in viaţa mea si a ta, daca vrei ca moartea sa inceteze sa
mai fie pentru tine si pentru aproapele tau sperietoare si
grozavie, preda-te pe tine insuţi cu totul Domnului Hristos. Iar El
este intreg acolo in mijlocul nostru, intreg in Biserica Sa, intreg
in toata lumea, ca si pretutindeni prezent, gata sa ne ajute pe noi
toţi, sa ne scoata din prapastia morţii, din prapastia pacatelor si
sa ne ridice in Rai. Craciunul! Prin Craciun s-a deschis calea
catre Rai. Craciunul ne-a daruit noua, tuturor, toate bunataţile
Raiului. Daca doresti sufletului tau starea launtrica din Rai inca
de aici de pe pamant, smereste-te inaintea Domnului Hristos cu
rugaciune si cu modestie, cu post si cu trezvie mergi dupa Domnul
Hristos, numai dupa El, caci fara indoiala, mergand dupa El vei
ajunge in Imparaţia Cerurilor.
Si fie ca Sfantul Intaiul Mucenic Stefan pe care
astazi il praznuim, care s-a bucurat de moarte mai mult decat ne-am
bucura noi de orice bucurie, sa ne conduca si sa ne calauzeasca
sa-I urmam Lui, Dumnezeu-Omului, Care a devenit Dumnezeu-Om pentru
noi oamenii, ca si noi sa biruim tot ceea ce este muritor, sa
biruim in noi insine orice pacat, orice moarte duhovniceasca, sa
biruim in noi insine orice duh necurat, sa traim inca de pe pamant
prin Evanghelia Domnului Hristos, prin viaţa dumnezeiasca, ce se
continua in cealalta lume, si sa fim si noi impreuna cu Intaiul
Sfant Mucenic Stefan, Apostolul si Arhidiaconul, sa-L slavim pe
Domnul Hristos prin toata vesnicia in cealalta lume, salutandu-ne
in Ceruri unul pe altul asa cum se saluta astazi oamenii pe
pamant:
„Hristos Se naste! Adevarat ca Se
naste!”.
(din: Cuviosul Iustin de la Celie, Cuvinte despre
vesnicie – predici alese, Editura Egumenita,
2013)
Sursa: Cuvântul Ortodox
