Fără îndoială că prezenţa unui personaj lombrozian cu propoziţii de proletar împiedicat în fruntea Guvernului României este rezultatul unor greşeli şi, mai apoi, a multor concesii făcute de Liviu Dragnea. Cu un Dragnea de altă anvergură, un sul de car ca Tudose n-ar fi ajuns niciodată ministru şi nici premier. Puţinătatea cuvintelor sale, caracterul simplist, uneori şchiop al judecăţilor sale, toate ne arată un personaj găunos, fără priceperi în managementul unei instituţii mai mici sau mai mari, necum al unui minister sau al unui guvern. Cele cîteva luni de prestaţie, propoziţiile de tractorist afumat, lipsa oricărui proiect major şi a unei viziuni l-au trădat pe bietul Tudose. Mihai Tudose n-a ajuns ministru nici din pricepere, nici din abilitate politică. A fost împins, a fost pus la ordin, a fost soluţia disperată înghiţită şi de Liviu Dragnea într-un moment de mare încurcătură şi teamă, imediat după scandalul cu Sorin Grindeanu. Cu alte cuvinte, din cauza lui Liviu Dragnea şi a serviciilor pe lîngă care sulul de Tudose se învîrte de ceva vreme avem un premier care pune tălpi alianţei politice care l-a votat, care joacă mai degrabă rolul unui frînar ajuns în fruntea guvernului, iar nu al unui politician destoinic, hotărît să scoată căruţa din şanţ.

Nu l-am bănuit niciodată pe Mihai Tudose de regalist după cum faţa sa m-a ajutat să nu-l suspectez de înclinaţii literare sau filosofice. În schimb, părerile sale scurte, de om şcolit pe fugă, asemenea tuturor celor care şi-au luat diplomele din mersul trenului, m-au determinat să-l citesc mai repede şi să mă aştept la tot soiul de chifle, de bîlbe, de prostii şi de contre. Nu putem să-i cerem lui Tudose să fie regalist. Ar fi prea mult pentru nivelul său de gîndire şi pentru cunoştinţele sale. Dar să avem un premier cu un pic de obraz (nu aşa crestat ca şoriciul), cu bun-simţ, cu decenţă, cumpătat, echilibrat în judecăţi şi cu repect faţă de o mare parte din populaţie (minoritară sau majoritară, nu contează) mi se părea normal. Nici Dăscălescu, mult mai încuiat decît Mihai Tudose, nu şi-ar fi permis asemenea mîrlănii faţă de istoria României.

Pus pe contrat preşedinţii partidelor care l-au adus la putere, Mihai Tudose avea să spună:

”Noi am recunoscut anumite merite fostului şef de stat Regele Mihai. Să mă apuc acum să recunosc că există nu ştiu ce coroană pe aici… Iertaţi-mă, dar nu prea îmi vine, că nu am nici temei legal. Casa Regală este o fundaţie. Domniile lor doresc ca această fundaţie să capete statutul de fundaţie de interes naţional. Cu asta sunt de acord. Şi Camera de Comerţ şi Industrie a României este o fundaţie, tot un ONG de interes naţional”.

În mintea lui Tudose, nici măcar ipoteza că în istoria României a existat ”nu ştiu ce coroană” nu prea încape. Cum să îi vină lui să accepte existenţa unei coroane (lui judecăţile îi vin aşa cum îi vine strănutul sau urinatul), mai ales că nu are temei legal pentru asta.

Nu ştiu ce au înţeles cititorii din mîrlănia prim-ministrului faţă de Coroana României. Pentru premierul României nu are importanţă că a trecut prin Războiul de Independenţă şi prin două războaie mondiale. N-are paragraf de lege pentru asta şi nu-i pasă. Adică ”nu-i vine”. Aşa cum nu le vine multora dintre cei care au muncit din greu la minimalizarea Casei Regale şi a Regelui Mihai. Cine a făcut asta? De la începuturi, la pupitrul operaţiunii au fost ruşii şi ofiţerii Securităţii române şi, mai apoi, ai SRI, cei care au muncit la gonflarea lui Prins Paul de România şi la tentativele de recuperare a averilor regeşti pentru acesta.

Ce-am înţeles eu din exprimarea grosolană a lui Mihai Tudose? Că omul este mai legat de gîndirea SRI decît bănuiam noi. După cum se poartă, el arată ca unul care mai primeşte ordine de la băieţi. Şi în legătură cu Casa Regală, şi cu legile justiţiei, şi cu Dragnea şi Tăriceanu şi cu tot ce au ei nevoie pentru menţinerea puterii binomului din spatele preşedintelui Iohannis.

Pentru că ne-a potcovit cu un premier atât de împiedicat, Liviu Dragnea ar merita o a treia condamnare.