Senatul american l-a pus pe Donald Trump într-o poziție dificilă în relația cu Rusia, aliații europeni, dar și în politica internă americană. A făcut-o adoptând cu o majoritate covârșitoare un proiect de lege ce introduce noi sancțiuni împotriva Rusiei pentru anexarea Crimeii și pentru implicarea în alegerile prezidențiale din SUA, dar mai ales o lege care reduce mult din prerogativa președintelui SUA, de a îndulci aceste sancțiuni împotriva Moscovei.

Legea votată în Senat permite sancționarea oricărei companii din lume care ar încheia acorduri importante pentru livrare de arme cu Rusia. Însă cea mai importantă prevedere s-a dovedit sancționarea oricărei companii din lume care investește în gazoductele și oleoductele rusești. Vizat direct este gazoductul germano-rus Nord Stream II, proiect care ocolește țările baltice și Polonia, și împotriva căruia aceste state protestează de ani de zile. Legea trebuie să treacă și de Camera Reprezentanților și trebuie să fie semnată de președintele Trump pentru a intra în vigoare.

Această lege, trecută de Senatul SUA, a provocat o reacție neașteptat de dură din partea Berlinului și a Vienei. „Dacă legea este promulgată, va trebui să ne gândim ce putem face împotriva ei“, a spus ministrul german al Economiei, Brigitte Zypries. Cu alte cuvinte, Germania nu vrea să-și vadă amânat sau năruit proiectul în care a investit miliarde de euro, prin companiile Wintershall și Uniper. Nici Austria, Franța sau Olanda nu vor să vadă cum se irosesc investițiile OMV, Engie sau Royal Dutch Shell în proiectul inițiat de Gazprom, doar pentru ca gazele din Rusia să fie înlocuite cu gazele lichefiate pe care SUA se pregătesc să le trimită spre terminalele ce se construiesc în țările baltice. Pe acest fond al intereselor financiare, purtătorul de cuvânt al Angelei Merkel, Steffen Seibert, a spus că legea adoptată în Senatul SUA este „o mișcare ciudată“ și că „nu trebuie să se întâmple“.

Pe de altă parte, orice încercare a lui Donald Trump de a împiedica această lege va duce la acuzația că se înclină în fața „spionilor ruși“ care îl șantajează și îl dirijează, o teză susținută de presa tradițională și de anchetele FBI și ale Congresului. Practic, președintele SUA are de ales între noi atacuri interne la adresa sa și ruperea și mai multor punți de legătură cu aliații europeni. Un prim indiciu despre decizia lui Trump vine din partea secretarului de stat, petrolistul Rex Tillerson, fostul șef al ExxonMobil. „Cer Congresului să se asigure că legea îi va acorda președintelui posibilitatea de a ajusta aceste sancțiuni“, a spus Tillerson în fața Camerei Reprezentanților.
La câteva săptămâni după ce Angela Merkel declara că Europa nu mai poate conta pe deplin pe alianța cu SUA și trebuie „să-și ia destinul în propriile mâini“, avem de-a face cu o dispută neașteptat de dură legată de un proiect Gazprom în Europa, susținut mai puternic de Germania decât de Rusia. Reacția publică a Rusiei, prima vizată de legea americană, a fost cea mai ponderată. Președintele Putin a declarat că nu va face decât să aștepte deznodământul din SUA și că, indiferent de decizia Casei Albe, economia Rusiei „nu se va prăbuși“.