În 2002, când extremistul Jean-Marie Le Pen s-a calificat surprinzător în turul decisiv al prezidențialelor, contracandidatul său, Jacqcues Chirac, a refuzat să participe la o dezbatere televizată față în față, argumentând că în acest fel ar legitima extremismul de dreapta. Acum, după 15 ani, Marine Le Pen este prima reprezentantă a extremei drepte franceze care a participat la o asemenea dezbatere; contracandidatul centrist Emmaneul Macron nu și-a permis să facă gestul lui Chirac, pentru că Le Pen și noile realități au transformat Frontul Național dintr-un partid marginalizat într-o forță politică de necontestat.

Aceasta este marea noutate a alegerilor prezidențiale din 2017. În rest, scenariul din 2002 este foarte probabil să se repete – câștigătorul este deja cunoscut, în persoana lui Macron, iar alegerile sunt considerate de mulți analiști drept un non-eveniment pentru piețele financiare. Va diferi însă scorul. Chirac l-a învins pe bătrânul Le Pen cu 60%, în timp ce Macron nu are decât un avantaj de sub 20% în fața Marinei Le Pen.

Franța bolnavă

Ochii întregii lumi se îndreaptă către viitoarea președinție Emmanuel Macron. Publicația germană Die Zeit susține că „Macron va vindeca Franța“ și că acesta este politicianul de centru care va reuși să reconcilieze țara și să o repună pe calea creșterii economice. Nimic mai fals, consideră o parte a presei americane: programul lui Macron nu este credibil, dar presa și elitele financiare care îl susțin ascund asta sub preș. Începând din 2008, deficitul bugetar este în creștere, șomajul în rândul tinerilor a ajuns la peste 24%, sistemul de pensii este aproape de colaps, iar circa 10 milioane de francezi șunt șomeri. Țara are un aparat administrativ uriaș și orice reformă ar trebui să înceapă cu reducerea cheltuielilor bugetare, însă aceasta ar duce imediat la mari proteste. La fel se va întâmpla și în cazul unor reforme majore pe piața muncii. Or, dincolo de aceste mari schimbări, orice așa-zisă reforma nu este decât o simplă cosmetizare.

O guvernare dificilă

Cu cine va guverna noul președinte de 39 de ani? Ar fi o minune ca partidul său, „En Marche!“, să obțină majoritatea, pentru că abia a împlinit un an de la formare. Nu trebuie uitat că, în primul tur al prezidențialelor, candidații celor trei partide antisistem (Frontul Naţional, „Franța nesupusă“ și „Ridică-te, Franța“) au obținut peste 45% din voturi. În acest context, viitorul președinte nu poate decât să spere că partidele tradiționale – Republicanii și Partidul Socialist – să scoată un scor bun la alegerile din iunie, pentru a putea coabita cu un guvern proeuropean, ca și programul său.

Președintele-rege

Macron va avea însă de dus în spate o cruce uriașă, pe măsura prerogativelor prezidențiale stabilite în 1958 de Charles De Gaulle. Președintele Franței are puteri mai mari chiar decât președintele SUA: nici Parlamentul, nici altă instituție nu-l poate destitui; el numește premierul, el îi alege pe miniștrii Justiției, Apărării, Economiei, Industriei; el este comandantul suprem al Armatei și are puteri aproape nelimitate sub starea de urgență; el poate dizolva Parlamentul și poate convoca referendumuri; în practică, președintele conduce guvernul, politica externă și de apărare, iar premierul este subordonatul său.
Paradoxal, toate aceste puteri extinse au condus în ultimele două mandate la eșecul prezidențial.

Președintele atotputernic rămâne izolat la Palatul Elysee și, chiar dacă nu poate fi demis, pe seama sa sunt puse toate marile eșecuri economice și politice, devine ținta grevelor, protestelor violente, iar partidele politice îl fac țap ispășitor, în încercarea de a-și spori procentele în sondaje, pentru viitoarele alegeri. Acesta a fost cazul președinților Nicolas Sarkozy și Francois Hollande. În plus, Macron are un alt handicap – el nu va avea un partid docil pe care să se bazeze în Parlament. Orice încercare de a revoluționa piața muncii, economia, fiscalitatea sau aparatul de stat va duce la proteste și la un front politic antiprezidențial condus de Le Pen sau de liderul stângii radicale, Jean-Luc Melenchon.

Cu ochii pe Germania

Cu o Constituție prea generoasă pentru un lider neexperimentat precum Macron și cu un Parlament și un Guvern ce nu vor fi deloc docile, noul președinte nu poate spera decât la ajutorul de peste Rin – un acord de schimbare la față a UE, prin care Germania să cheltuiască precum Franța, iar Parisul să adopte rigoarea Berlinului. Pe 7 mai, francezii își vor alege președintele care a promis să vindece țara, însă vor afla tratamentul la care vor fi supuși abia după alegerile parlamentare din Germania, în septembrie. „Franța va fi condusă de o femeie, de mine sau de Merkel“, a fost previziunea Marinei Le Pen.

Cea mai proastă dezbatere din istoria Franței

„Francezii au asistat la cea mai proastă dezbatere televizată dintre doi prezidențiabili din istoria celei de A Cincea Republici. Acum, oamenii care nu știau cu cine să voteze cu siguranță nu sunt mai lămuriți“, sintetizează Die Welt dezbaterea de joi seară. „A plouat cu insulte în încercarea lui Le Pen de a-l înfrânge pe Macron. S-au certat pe toate subiectele – economie, Europa, Islam, corupție –, iar moderatorii nu au reușit deloc să păstreze controlul“, scrie The Times. „Marine Le Pen a uitat regula numărul unu a unei asemenea dezbateri – să rămână calmă și cu statură prezidențială“, scrie The Telegraph, iar El Mundo explică de ce s-a întâmplat astfel: „Le Pen și-a anticipat înfrângerea și a încercat să pozeze în viitoarea lideră a opoziției“. Macron avea cel mai mult de pierdut în această dezbatere, dar nu a pierdut. Însă, scrie The Telegraph, „francezii merită mai mult decât atât, iar după dezbaterea de joi, puțină lume poate contrazice afirmația aceasta“.

Două viziuni diferite despre Franța și lume

Europa. Marine Le Pen susține că „Europa va muri“ și că Franța trebuie să părăsească UE, la fel și zona euro. Bancherul Emmanuel Macron dorește o întărire a zonei euro, prin crearea unui buget al celor 19 țări membre, vrea un Parlament al zonei euro și un singur ministru de Finanțe, dorește cât mai multe acorduri de liber schimb pentru UE.

Economie. Macron dorește reducerea taxei pentru companii de la 33% la 25%, vrea măsuri de austeritate pentru aducerea deficitului bugetar la limita de 3% impusă de Germania. Le Pen promovează protecționismul și favorizează contractele publice.

Imigrație. Le Pen vrea ca diferența maximă dintre cei care vin în Franța și cei care pleacă să fie de 10.000 pe an, vrea interzicerea reîntregirii familiilor imigranților și a dreptului de rezidență pentru imigranții ilegali, deportarea automată a celor care au comis infracțiuni. Macron a lăudat politica „porților deschise“ a Angelei Merkel și vrea grăbirea acordării dreptului de azil în Franța.

Islam/Identitate. „Islamul fundamentalist este un pericol mortal“, spune Le Pen. „Nu există cultură franceză, există cultură în Franța și ea este diversă“, spune Macron.

NATO/Securitate. Macron dorește un fond special pentru misiuni UE și atingerea pragului de 2% din PIB pentru Apărare până în 2025, iar Le Pen vrea să retragă Franța din NATO, în paralel cu sporirea masivă a cheltuielilor pentru apărare.