Nu am mai scris de ani, nu am avut timp.        Era liniște, atât de multă liniște încât simțeam Raiul vecin cu pământul pe care călcam.        Covid-19-Disturbed time. Nu mi-era bine nici înainte, de două ori avusesem gripă, la ultima am cedat, și o săptămână am stat la domiciliu. Prima am dus-o pe picioare, 3 săptămâni. Nu mă credea nimeni; școala nu mi-a dat permisiunea să stau în medical "că nu aveau înlocuitor", spitalul Universitar, abia mi-a făcut 1/4 de perfuzie, că aveau cazuri mult mai grave decât mine. Mai grave??????         Un telefon. Mama lui Mihai. O experiență a vieții ei m-a salvat pe mine, care răbdătoare, am urmat  programul de recuperare, și...cu puțin noroc, m-am simțit mai bine. Școala era epuizantă, se anunța și o inspecție tematică, dar am fost cei mai buni și și am trecut cu bine.          Clasele au fost răpuse de gripă, de tip A, tip B, nu suna bine. Am fost expuși, dar am venit....