Klaus Iohannis s-a ales cu o bilă albă. I-a primit pe reprezentanții profesorilor la Cotroceni. I-a ascultat și i-a împachetat cu o promisiune. Dar a făcut-o și i-a amăgit. Dacă ar fi plecat pe cine știe unde făcîndu-și o cîră ca să scape de o asemenea întîlnire, ar fi făcut o gafă uriașă. În tensiunea care geme în toate domeniile, un refuz sau o ascundere îndărătul unei deplasări ar fi pus paie pe foc. Și așa președintele este acuzat de dispreț, de nepăsare, de un soi de autism politic. Populația a înțeles că fostul primar de Sibiu n-are organ pentru problemele populației și nici pentru cele ale României. Iar dacă le pricepe într-o oarecare măsură nu le ia de coarne, le ignoră, negăsind nici o cale spre îmbunătățirea situației.

Primirea unei delegații a profesorilor aflați în grevă poate fi socotită o mișcare inspirată și cu oarece efecte de ceai de tei asupra profesorilor enervați. Mai calmează puțin lucrurile. Măcar pînă mîine-poimîne, cînd aceștia vor înțelege ce amăgire conține formularea „acordul politic”.

„Președintele României le-a transmis liderilor sindicali că doar prin dialog, printr-o abordare constructivă și deschisă, vor putea fi identificate soluții rezonabile care să satisfacă atât doleanțele profesorilor, cât și nevoile și aspirațiile elevilor și ale părinților. Președintele Klaus Iohannis a subliniat că rezolvarea blocajului din educație și finalizarea grevei sunt cruciale pentru buna desfășurare a anului școlar și pentru menținerea unui climat de stabilitate în sistemul educațional. Pentru a asigura dreptul fundamental la educație al tuturor elevilor sunt prioritare încheierea mediilor și organizarea examenelor naționale.

Greva profesorilor – o prefață la un cutremur

În urma discuțiilor de astăzi, Președintele Klaus Iohannis și-a exprimat întreaga disponibilitate de a garanta, în calitate de mediator între reprezentanții sindicatelor și Guvernul României, încheierea unui acord politic în vederea rezolvării revendicărilor salariale și a obținerii astfel a unui consens care să permită reluarea cât mai rapidă a procesului educațional.(……)

Președintele României îndeamnă toate părțile angajate în dialogul instituțional să dea dovadă de responsabilitate și flexibilitate în procesul de negociere și să înțeleagă că soluțiile viabile necesită un echilibru între resursele disponibile și solicitările profesorilor”. (site-ul Administrației prezidențiale)

Să reținem două formulări:

Prima: „încheierea unui acord politic”

A doua: „ soluțiile viabile necesită un echilibru între resursele disponibile și solicitările profesorilor”.

Celelalte sunt vorbe de complezență. „Încheierea unui acord politic” este doar un praf în ochi. Delegația s-a putut lăuda la întîlnirea cu greviștii că a obținut ceva. Adică, repetarea unei prevederi din Constituția României care prevede că președintele este un mediator. Pînă nu demult, președintele era doar un căprar politic pornit în atac la baionetă împotriva celor care nu-i conveneau. Cînd și-a dat seama că dă din pom în perete și din piatră în groapă, a schimbat foaia și s-a dat blajin și prietenos. S-a mai domolit și promite „acorduri politice” între sindicate și guvern. Care acorduri trebuie să conțină un echilibru între „resurse” și „solicitări”. Adică, exact ce li s-a promis profesorilor în zilele precedente. Puțin, că nu se poate. Ceva, acolo, cît să nu afecteze hardughia statului român, cea plină de incoerențe, cîrpeli, abuzuri și favoruri pentru cei care îl proptesc.

Ce urmează? Lucrurile devin mai complicate și pentru conducătorii grevei și pentru guvernul Ciucă.

Să nu mai zic de președintele Klaus Iohannis!