Promisiuni uitate

Nu stiu daca va mai amintiti, dar dupa protestele de anul trecut din toamna ANP a promis un plan de imbunatatire a conditiilor de lucru din penitenciare. Un plan de care, evident, sa se si tina si a carui depasire s-o poata raporta victorios la intalnirile cu oamenii muncii din penitenciare, spitale-penitenciar si centre de detentie. Ei bine, n-au facut-o, si n-au facut-o pentru ca sunt extrem de grijulii ca sa nu ne ofenseze.

Mai bine sa ne minta o data si scurt, decat sa minta pe termen lung. Pana la urma oamenii si-au primit cei 20% (10% atunci, 10% urmeaza in vreo 2 saptamani), si era oricum extrem de probabil sa uitam c-au mai fost si alte angajamente precum imbunatatirea conditiilor de lucru, reducerea numarului de ore suplimentare sau angajarea de personal. Ori, si asta conteaza.

Conteaza pentru ca in continuare procedurile de concurs sunt extrem de lente si extrem de contestate. Continuam sa avem mai multi pensionari decat angajati, in pofida optimismului ANP. Bun si asta – optimismul, dar nu ajuta nici la reducerea orelor suplimentare si nici la eliminarea situatiilor in care un agent sau ofiter exercita atributiile a 3 posturi.

Conteaza pentru ca, in materie de conditii de lucru, nu s-a miscat un deget asteptandu-se ca presiunea pe conditii de dentie sa rezolve, de la sine, si problema angajatilor. Ori, desi ANP e destul de ager, asta pare sa nu inteleaga: daca nu se identifica acum necesarul de investitii pentru conditii de lucru, proiectele de penitenciare noi sau de modernizari vor fi in continuare la fel de neprietenoase cu angajatii.