Reproduc două dintre întrebările adresate de un reporter de la Libertatea unui chirurg român de mare succes în Franța și Elveția. Este vorba de prof. Constantin Tuleașcă, absolvent de medicină la Universitatea din Iași.

„-Sunteți într-o situație la care din ce în ce mai mulți dintre rezidenții români visează, deși au existat creșteri salariale semnificative în domeniu și în România: ați reușit să plecați din țară și să profesați cu succes în străinătate. Cum ați resimțit plecarea și, în special, adaptarea în Elveția?
– Ați mai răspuns în trecut cu „nu știu” la întrebarea dacă ar fi să vă întoarceți să vă stabiliți definitiv în România. Aș vrea să vă întreb, judecând la rece, există și avantaje pentru un profesionist în sănătate să se întoarcă la sistemul din România, din care a plecat, în afară de legăturile afective pe care le are cu familia și țara? (preluate din interviul lui Cătălin Hopulete,intitulat ”Medic român într-o țară în care salariile pornesc de la 10.000 de euro pe lună. „Dincolo de măriri de salarii, contează respectul pacientului și al societății” (Libertatea, 30 aprilie 2023)

Nu răspunsurile excepționalului medic mă preocupă. Și nici cele ale celor care s-au încumetat să plece și au reușit în mod excepțional peste hotare. Subiectul acestui editorial este propaganda românească inconștientă în favoarea emigrării. N-are nici o legătură cu scandalul între Tolontan și Ciutacu, adică între Realitatea și România TV.
După modesta mea părere, a venit vremea să discutăm serios despre propaganda neobosită pe care românii o fac în favoarea emigrării românilor. Și la Libertatea, și în alte ziare, ni se prezintă cariere românești de mare succes izbutite mai ales în străinătate, în lumea vestică, nu în Asia sau în Africa.
Pe vremuri, am făcut și eu greșeala de a publica în Evenimentul zilei materiale de promovare a Loteriei Vizelor în SUA. Apoi, a condițiilor de emigrare în Canada. Era valul acela de libertate și de trecut granița interdicțiilor după ce comunismul ne închisese porțile. Părea o șansă. A fost între primele mele greșeli enorme. Am publicat materiale de promovare a plecării fără să realizez că îndărăt se ascundea o campanie a racolării de creiere și de forțe de muncă. Și asta exact în perioada în care începea o altă etapă de reconstrucție a țării. Am semnat cu sutele recomandări și cereri de trimitere la burse în străinătate. Îmi imaginam că oamenii deschid ochii și vom avea tineri mai pregătiți pentru o țară europeană. Unii au folosit prilejul și nu s-au mai întors. Alții s-au întors ca agenți acoperiți și ca propagandiști ai țărilor în care au primit burse. O parte a rămas cu beneficiul deschiderii spre societatea avansată și spre gîndirea în spirit democratic și fac o bună figură în țară.

Uitați-vă însă la toată armata de susținători ai USR și PNL, ai fostului PD, ai lui Traian Băsescu, la reziștii care umplu ONG-urile care se mobilizează la nevoie pentru o cauză preelaborată. Toți propagandiștii au studiat sau au beneficiat de burse sau stagii de pregătire în țările vestice, europene sau nord-americane și au devenit partizani ai democrației comandate de acolo. E drept, ai unei democrații elaborate, uneori, comandate, alteori, doar instrumente de combatere a adversarilor.
Nelămurirea mea a venit de la insistența cu care Libertatea, dar și alte site-uri sau publicații insistă pe succesele românilor în străinătate, mai ales peste Ocean. Este mai mult decît o modă. A devenit un loc comun periculos. Am văzut o vai de reporteriță întrebînd o fetiță de 14 ani cu voce de aur dacă nu s-a gîndit cumva să plece din țară. Vă dați seama ce enormitate!

Dincolo de toate nu este decît o uriașă tendință de racolare de forță de muncă pregătită și de creiere cu mare potențial creator.
Din păcate, noi ne-am trezit și ne-am enervat doar cînd peste noapte, în plină interdicție de circulație din pandemie, mii de oameni au fost mobilizați și transferați în Germania pentru culesul de sparanghel.

Din păcate, în ciuda grosolăniei aranjamentului derulat la vîrful României și Germaniei, continuăm să privim plecarea în străinătate ca o cale de succes, ca o soluție economică sau profesională, ca o evadare din infernul românesc al improvizației, al subdezvoltării, al corupției, al neîncrederii etc. Pe nesimțite, prin toate mediile se desfășoară un fel de concurs sau de festival național al argumentelor pentru a emigra. Ziariștii și influenceri se întrec în a descrie povești de succes ale celor plecați din țară. Este o adevărată campanie inconștientă (în mare parte!) de părăsire a României, de golire a ei, de racolare de profesioniști și creiere hiper-dotate. Toate duduile și fătucile ajunse în fața unei camere încearcă să-și etaleze argumentele plecării, proiectele, bărbatul, locurile de vis prin care s-au trambalat pe banii sponsorilor. În vremea lui Ceaușescu, se fugea de regulă prin evadarea sau prin căsătorie. Succesul, banii mulți, siguranța, asistența medicală sunt pompate ca argumente de bază ale conștientului sau subliminalului îndemn la plecare. Acum, se pleacă din rațiuni economice și în baza propagandei că dincolo este tărîmul făgăduinței. Nimeni nu scrie despre eșecul românilor peste hotare, despre hămăleala lor prost plătită, despre viața lor grea și însingurată, despre continua poziție de mîna a treia și a patra. Doar despre bani, despre succes și, din cînd în cînd, despre dorul de casă.

CORNEL NISTORESCU http://cotidianul.ro/