Având norocul sau nenorocul să fiu cât se poate de adult în anii `90 îmi pot aduce aminte de o Românie plină de entuziasm, pulsând la tot pasul de energie, de ambiții și îndrăzneală, uneori și de naivitate, dar o Românie care se dorea în marea ei parte democratică, iubitoare de liberate, iubitoare de dreptate. Pe atunci politicienii erau atenți la protestele din stradă, se temeau de articolele din presă, se înghesuiau să participe la dezbateri în proaspetele redacții ale ziarelor și televiziunilor. Părea că vocea celor mulți era auzită, poate nu ascultată așa cum își doreau oamenii, dar ea conta. Nu sunt nostalgic și nu vreau să vă descriu o lume idilică. Sunt conștient că matrapazlâcurile și fărădelegile au început de atunci, unii probabil că erau ancorați într-o lume a corupției și hoției chiar dinainte de 1989....