aș fi spus că picură otrava peste o lună amară în fond punctul năștea linia pântecul durerii nu se golea de amintire era un fel de art nouveau ascundeam "în scoici" chipuri, și voci, și ecouri și gândul că într-o zi, spălându-ne de păcate, vom reuși să înflorim perle în părul înspumat al unei mări agitate cum ne e viața
în fond eram doar bucăți de muguri rătăciți într-o iarnă