Pe domnul Stancovici nimic nu l-a recomandat pe o pozitie de top in ANP decat apropierea de clanul de care am mai scris din jurul Bucurestiului. Clanul de nasi si fini. Cand la Jilava exista personal care venea la munca in tenisi si tricou si tu ridici din umeri si spui ca n-ai ce sa faci, spune destule despre tine. A candidat singur pe post si a luat examenul de director de directie. Apoi restul.
Primul dezastru la care a participat direct domnul Stancovici a fost profilarea. Mii de detinuti mutati prin tara si cresterea consistenta a cheltuielilor de functionare a penitenciarelor in plina criza economica. Imediat avem 10 ani de la asa zisa profilare si Anp nu a auditat aceste “reforme” care sa ne arate cu adevarat dimensiunea lor.
Pe langa efectele directe de crestere a cheltuielilor s-au adaugat si cele indirecte. Si am scris aici cum s-a prabusit numarul de detinuti folositi la munca cu plata dupa profilare, demontand minciunile Anp si studiile execrabile care comparau doi ani de profilare intre ei dupa care trageau concluzia ca profilarea nu a afectat folosirea la munca.
Organizarea defectuoasa a echipelor operative speciale, care astazi in felul in care sunt folosite sunt o mare risipa de resurse umane, cel putin in centrele regionale. O procedura de interventie de-a dreptul sofisticata care mai mult incurca si care e dublata de o birocratie fara precedent in istoria noastra. Introducerea unui model de pregatire profesionala pentru escorte nefunctional, implementat prin adrese Anp care modifica ordinul ministrului justitiei.
Destructurarea si descentrarea ierarhiei si piramidei organizationale prin introducerea responsabilului de zona. Desi acesta are pontetialul de a schimba cu adevarat felul in care se lucreaza in penitenciare domnul Stancovici numai la asta nu s-a gandit. In loc sa reanalizeze toate functiile de conducere de la toate sectoarele, a preferat sa salveze functiile de sef de sectie. A facut-o intr-o maniera in care astazi, in afara de sefii de servicii, nimeni nu e sef. Responsabilii de zona s-au trezit peste noapte sefi fara voia lor.
Fac planificari, pontaje, evaluari, fise ale postului si gestioneaza incidente. Fac tot ce tine de un birou si au subordonati. Sunt responsabili de zona cu peste 60 de subordonati de care raspund insa nimeni nu-i considera sefi. De cealalta parte cei care si-au pierdut toti subordonatii, adica sefii de tura, nu mai au nicio competenta in timpul orelor de program, se dezic total de atributii si nici nu auzi de ei pana la terminarea programului. Efectele sunt profund negative si frustrante, destructurand practic piramida organizationala. Unii muncesc, altii i-au banii.
Cam asta a lasat in urma domnul Stancovici inainte de a fugi repede in pensie nu cumva sa piarda cateva sute de lei din pensia lui mica de peste 10 000 de lei, ca orice manager dedicat. In schimb nu a uitat sa ne taie speranta de schimbare si a lasat locul ocupat pentru fini. Strategia nu a fost atuul lui, cred ca il chinuia de-a dreptul, insa era un bun jucator de rugby.
by Q via fsanp@fsanp.ro