Nu stiu daca ati observat dar intram in era raspunderii si a vinovatiei. Semnalul s-a dat de la varf, prin demiteri si inchisoare pentru oameni intangibili pana acum. Trebuie sa bagam la cap pentru ca deciziile proaste, abuzurile, incompetenta sau dezinteresul se platesc chiar retroactiv.
Asa am ajuns sa fim chestionati de catre o autoritate din cadrul puterii judecatoresti ce demersuri si actiuni s-au realizat pentru prevenirea introducerii de telefoane mobile in penitenciare si pentru descoperirea lor intre anii 2010-2013. Asta pentru ca am avut un adevarat fenomen in penitenciare in care am descoperit un numar imens de telefoane mobile la detinuti cu o medie de aproximativ 10.000 de cazuri pentru fiecare an in intervalul 2009-2013. Aproape un telefon la trei detinuti.
Azi se implineste termenul la care unitatile trebuie sa raspunda acestei solicitari si sa trimita un opis cu toate documentele din perioada amintita (2010-2013). O munca dificila cu prezenta in arhiva si cu interpretari de documente. Anp in cazul asta nu ajuta cu nimic. Dimpotriva, incurca in stilul caracteristic pentru ca pe langa opisul cu documentele solicitate, Anpeii – Dsdrp mai cer si ei, bonus, intocmirea unui dosar cu toate aceste documente. Deci practic Dsdrp ne solicita sa copiem arhiva si sa tinem la indemana un metru cub de hartii in caz ca mai intreaba cineva. O solutie mai proasta nici nu se putea.
Mai amintim ca la conducerea Dsdrp si Anp in toata aceasta perioada a fost domnul Marian Stancovici, incepand chiar cu 2008. Poate va fi chemat si el sa dea niste explicatii nu doar cei din unitati. Nu stim, vom vedea. Ce e suparator e ca magistratii nu sunt intrebati deloc de fenomenul asta. Avem mii de sesizari la parchet si instanta privind introducerea de telefoane mobile si alte bunuri si obiecte interzise.
Colaboratori, apartinatori, culte, avocati, detinuti descoperiti cu telefoane mobile in posturile de control si in imensa majoritate a cazurilor, politia, parchetul si judecatorul dau pe banda rulanta clasari, renuntari la urmarirea penala argumentand de multe ori ca fapta nu reprezinta pericol social. In schimb se arata foarte revoltati cand de pe telefoanele mobile nedescoperite se comit infractiuni de inselaciune din penitenciar. Diferenta e ca pe ei nu-i intreaba nimeni de ce nu vor sa lucreze sabotand astfel eforturile altora si de ce desconsidera atat de grav pericolul social.