Rapunzel sau Sălățica este un basm german, cules de Frații Grimm și publicat pentru prima dată în 1812, ca parte a colecției Grimms Märchen. Povestea Fraților Grimm se sprijină pe conținutul basmului francez Persinette de Charlotte-Rose de Caumont de La Force (1698).[1][2]

Intriga basmului a fost folosită și parodiată în diverse medii. Cea mai cunoscută replică a sa este: „Rapunzel, Rapunzel, lasă-ți părul”.

Sinopsismodificare

Un cuplu singuratic, care tânjea după un copil, locuia în vecinătatea unei grădini întise și bogate, ce aparținea unei vrăjitoare. Soția, suferind de poftele sarcinii, tânjea după belșugul pe care îl vedea crescând în grădină (în unele variante legume rădăcinoase sau frunze de salată).[3] Refuzând să mănânce orice altceva, femeia începe să se prăpădească. Bărbatul ei se teme pentru viața ei și, într-o noapte, intră în grădină. Când se întoarce, soția face o salată din cele aduse și o mănâncă, dar tânjește după mai mult, așa că soțul ei se întoarce în grădină pentru a-i mai lua câteva. În timp ce escaladează zidul pentru a se întoarce acasă, vrăjitoarea îl prinde și îl acuză de furt. El imploră milă și ea acceptă să fie îngăduitoare, permițându-i să ia toată salata pe care o dorește cu condiția ca bebelușul să îi fie dat ei la naștere.[4] Disperat, el acceptă.

Atunci când soția are o fetiță, vrăjitoarea o ia pentru a o crește ca fiind a ei și o numește „Rapunzel”, după planta pe care mama ei o dorea. Copilul crește și devine o comoară de frumusețe, cu părul lung și auriu. Când împlinește 12 ani,